Sticluta lui Corrie ten Boom

Sticluta lui Corrie ten BoomDacă s-ar fi scris numai câteva rânduri despre umblarea fiecărui sfânt cu Dumnezeu, vorba apostolului Ioan, “cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi încăput cărţile scrise”(Ioan 21:25). Mai mult, despre cei ce s-a scris, s-a scris prea puţin comparativ cu ceea ce au trăit cu El. O mare parte a vieţii si umblării cu Christos a oamenilor pe care astăzi îi omagiem nu o cunoaştem. Avem parte numai de frânturi din trăirile lor. Frânturi scrise pentru ca noi să ajungem să credem că este mult, mult mai mult în această experienţă cu Dumnezeu.

De pildă, sunt absolut convins că nu mulţi stiu cine este Corrie ten Boom. Şi, mai puţini ştiu următoarea relatare din viaţa ei pe care am găsit-o în Surprins de Vocea lui Dumnezeu, de Dr. Jack Deere.

Corrie ten Boom a fost o creştină pioasă din Olanda pe care naziştii au trimis-o într-un lagăr de concentrare pentru faptul că îi protejase pe evrei.

“După ce ea şi sora ei au fost întemniţate, Corrie a reuşit să primească o sticluţă de vitamine lichide. Minunea a fost că vitaminele nu se terminau. Corrie a spus:

Nu părea deloc posibil ca dintr-o sticluţă atât de mică să poţi lua atât de multe doze pe zi. Acum, pe lângă Betsie, alţi doisprezece din celula noastră primeau doza.

Instinctul meu era întotdeauna să o păzesc- Betsie slăbea atât de mult! Însă mai erau şi alţi bolnavi. Era greu să spui nu ochilor care ardeau din cauza febrei, mâinilor care tremurau de frig. Am încercat să o economisesc doar pentru cei foarte slabi- însă şi aceştia au ajuns să fie curând cinsprezece, douăzeci, douăzeci şi cinci…

Totuşi, de fiecare dată când înclinam sticluţa, la vârful dopului apărea o picătură. Aşa ceva era imposibil! Am ţinut-o în faţa luminii, încercând să văd cât de mult mai era înăuntru, însă sticla întunecată, maronie, era prea groasă ca să văd prin ea.

„A fost o femeie în Biblie”, a spus Betsie, „al cărei vas de ulei se umplea mereu”. Am deschis Biblia la cartea Împăraţilor, la istoria văduvei sărace din Sarepta Sidonului care i-a dat lui Ilie o încăprere din casa ei: „Făina din oală n-a scăzut şi untdelemnul din ulcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.”

Ei bine, dar asemenea lucruri minunate se întâmplaseră în Biblie. Era una să crezi că astfel de lucruri au fost posibile cu mii de ani în urmă şi altceva să ni se întâmple acum, în zilele noastre. Cu toate acestea, ele s-au întâmplat astăzi, şi în ziua următoare, şi în ziua următoare, formându-se astfel un mic grup uimit de spectatori ce stăteau şi se uitau la picături cum cădeau pe raţiile zilnice de pâine.

Mica sticluţă cu vitamine nu s-a terminat până în ziua în care cineva le-a introdus prin contrabandă câteva vase mari de vitamine. În noaptea aceea, mica sticluţă de vitamine lichide a refuzat să mai dea vreo picătură. Atunci n-au mai avut nevoie de ea.

Sursa: Marius Zarnescu