Evanghelism, evanghelicism, evanghelicalism

Evanghelism, evanghelicism, evanghelicalism

Comunitatile evanghelice sunt relativ tinere pe aceste meleaguri. O suta cincizeci de ani, in cazul baptistilor si circa optzeci de ani, in cel al penticostalilor si al crestinilor dupa Evanghelie inseamna foarte putin pe scara istoriei, comparativ cu comunitatile catolice si mai ales cu cele ortodoxe majoritare de la noi.
Una dintre problemele inerente comunitatilor tinere, alaturi de aceea a identitatii, si strans legata de aceasta, este problema limbajului in general si aceea a terminologiei specifice, in particular.
Unii dintre cititorii acestui blog stiu ca de aproape doi ani lucrez, impreuna cu Dorin Dobrincu, la un proiect intitulat Omul evanghelic. Acesta aduna laolalta circa douazeci de autori, evanghelici si neevanghelici, care incearca sa analizeze din diverse perspective, potrivit expertizei lor, comunitatile protestante romanesti.
Una dintre problemele de care ne-am lovit dintru inceput, si pe care n-am reusit s-o transam inca, este aceea a corespondentului in limba romana al termenului englezesc Evangelicalism. Acest termen este folosit in limba engleza pentru a defini fie comunitatile evanghelice in intregul lor, fie traditia evanghelica, fie teologia evanghelica si altele asemenea.

Necesitatea gasirii unui termen general acceptabil pentru traducerea lui Evangelicalism mi se pare o evidenta care nu are nevoie de prea multa argumentare. Pentru Orthodoxy avem in romaneste termenul „ortodoxie” (sau Ortodoxie, daca vreti neaparat sa fiti mai respectuosi, desi eu spun ca in altceva consta respectul), dar nu „ortodoxism” care suna ca… vorba lui Petre Roman (stiti voi care, de la Revolutie J ). Pentru Catholicism avem in romaneste „catolicism” (aici terminatia „ism”-atica nu deranjeaza). Pentru Evangelicalism insa nu avem inca un corespondent general acceptat in limba romana, si fiecare traduce dupa cum il taie capul, ceea ce, evident, nu este in regula, caci aceasta diversitate creeaza in mod inevitabil confuzie.

Iata de ce am facut o mica investigatie intre prietenii mei pe care ii socotesc competenti in materia de lingvistica (vreo opt la numar, in acest caz), si vreau sa va supun acum atentiei concluziile acestei discutii purtate in particular. Vorba ceia, vox poluli, vox dei.
Din cate imi dau seama, exista patru optiuni principale posibile. Le voi enumera in ordinea preferintelor mele, impreuna cu cateva comentarii:

1. evanghelism – acest corespondent (format din „evanghel” – corespondentul romanesc al termenului grecesc evangel, si sufixul „ism”), care este in acest moment preferatul meu, respecta regula simplitatii, extrem de importanta lingvistic si intruneste acordul celor mai multi dintre specialistii consultati.

2. evanghelicism – acest corespondent (format din „evanghelic” si „ism”) mi s-a parut a fi, pana nu demult, cea mai naturala optiune. El suna insa cam straniu si nenatural (dar aceasta senzatie poate disparea cu vremea). Am favorizat aceasta varianta deoarece optiunea nr. 1 ar putea crea confuzie din pricina ca unii traducatori incompetenti (avem intre noi cata frunza si iarba) traduc in mod gresit termenul englezesc evangelism prin „evanghelism” – un „barbarism ridicol”, spune Eugen Munteanu – cata vreme avem in limba romana corespondentul consacrat „evanghelizare”. A lua in seama aceasta situatie ar insemna insa a permite unei greseli evidente de limba sa ne dicteze optiunile, ceea ce este aberant. Mai bine ar fi sa profitam de aceasta ocazie pentru a corecta definitiv eroarea de mai sus.

3. evanghelicalism – acesta, imi spune Eugen Munteanu, este un „xenism” lingvistic, adica un imprumut neadaptat (derivarea din „evanghelical” plus sufixul „ism” nu are sens, deoarece primul termen nu exista in limba romana), care, in opinia aceluiasi lingvist, are o pronuntata nota peiorativa. El suna „pompos” si „martial”, dar si foarte nenatural, si reprezinta optiunea unor lingvisti atrasi de solutii mai neobisnuite. Aceasta nu este insa ce mai exotica solutie propusa. Exista altele si mai si, cum ar fi „evanghelianism” sau „evangheliism” (lingvistii, intre alte calitati, cum este acribia si simtul limbii, trebuie sa fie dotati si cu creativitate, dar si cu umor).
4. folosirea de perifraze („traditia evanghelica”, „comunitatea evanghelica” etc.), dupa caz – aceasta este, in principiu, situatia actuala si tocmai pentru ca o socotim nefericita si creatoare de confuzii, am purtat aceasta discutie.

Sursa: danutm.wordpress.com