Ce este Evanghelia?

Cum se face ca exista persoane care, ajungand sa frecventeze biserici evanghelice, totusi sa ramana nemantuite? Una dintre cauzele tragice pentru care exista astfel de oameni, este felul in care este prezentata Evanghelia. Multi lucratori crestini cu cea mai buna intentie, prezinta Evanghelia in asa fel incat oamenii nemantuiti, luati pe nepregatite, nu inteleg ca ei merita doar judecata lui Dumnezeu, ca mantuirea este in intregime lucrarea lui Dumnezeu si ca pacatosii nu sunt in stare sa ajute cu nimic la propria lor mantuire.

Romani 1v3 ne spune ca Evanghelia este Vestea Buna pe care ne-o da Dumnezeu cu privire la Fiul Sau, Isus Cristos, Domnul nostru. Este asigurarea data de Dumnezeu ca “Cristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi, ca a fost ingropat si a inviat a treia zi, dupa Scripturi” (1 Cor 15:3,4).

In primul rand si mai presus de orice, Evanghelia se refera la Cristos. Evanghelia este mesajul despre lucrarea istorica indeplinita de Dumnezeu in Cristos. Evanghelia este lucrarea mantuirii realizata exclusiv de Dumnezeire. Caci Cristos a fost „…lovit de Dumnezeu…”, caci „Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta”. El „Isi va da viata ca jertfa pentru pacat.” (Isaia 53:4,10)

Un mesaj obiectiv

Se intampla ca multi amesteca mesajul Evangheliei cu mesajul despre sfintire. Adica se incurca Evanghelia (lucrarea lui Dumnezeu PENTRU NOI in Cristos), cu sfintirea (lucrarea lui Dumnezeu IN NOI prin Duhul Sfant). Evanghelia este ceva cu totul obiectiv. Evanghelia se plaseaza in intregime in afara noastra. Ea nu se refera la schimbarile care ar trebui sa aiba loc in noi, nici nu se infaptuieste in noi. Ea a fost infaptuita in Cristos, dincolo de raza noastra de actiune, acum aproximativ 2000 de ani. Evanghelia nu depinde de om in nici un fel. Cand intoarcem privirile omului catre ceea ce ar trebui sa se intample in el insusi, ajungem sa distorsionam Evanghelia. Noi oamenii nici nu ne-am implicat, nici nu ne-am fi putut implica in lucrarea istorica rascumparatoare, savarsita de Cristos. Pacatosii pierduti trebuie invatati sa-si atinteasca privirile in intregime in afara lor si sa se increada doar in Cristos si lucrarea Lui mantuitoare.

Voi reda ca exemplu un fragment dintr-un articol scris de niste misionari care fiind oameni mantuiti si foarte sinceri, totusi au prezentat Evanghelia in mod gresit. In acest articol ei prezinta un dialog pe care l-au avut cu o bastinasa. Ei scriu: „In fiecare miercuri seara ii vizitam pe parintii Biazei. Le citim un text din Geneza, il comentam si le punem intrebari. Intr-o noapte Biaza ne-a spus „Mi-e atat de frica din cauza raului din mine… si nu vreau ca Dumnezeu sa ma arunce in foc”.”

E clar din acest citat ca Biaza era pregatita pentru a primi Evanghelia. Ea isi recunostea pacatul si ii era frica de judecata lui Dumnezeu. Dar ce i-au spus misionarii acestei fete? „Daca ii ceri Domnului Isus sa arunce raul din tine si sa iti dea Duhul Sau, atunci vei apartine Lui, nu vei avea de ce sa te mai temi si vei merge la El.” In loc ca misionarii sa-i spuna Biazei mesajul istoric obiectiv al Evangheliei, ca Dumnezeu s-a ingrijit de toate pacatele ei pentru ca ea sa nu mai fie judecata, ei i-au indreptat atentia spre schimbarile ce ar fi trebuit sa se produca in ea. Ceea ce au invatat-o acesti misionari pe Biaza nu era Evanghelia.

Exprimari neregasite in Scriptura

Cand incercam sa prezentam Evanghelia folosind exprimari care indreapta atentia oamenilor catre ceea ce trebuie sa faca ei, in loc sa se indrepte catre ce a facut Dumnezeu pentru ei in Cristos, atunci ajungem sa distorsionam Evanghelia si semanam confuzie in mintile oamenilor. Ar trebui sa ne exprimam astfel incat sa ii indreptam pe pacatosii care se pocaiesc spre a se increde in ceea ce a facut Cristos pentru ei, in loc sa le indreptam atentia spre ceea ce ar trebui sa se intample in ei.

De cate ori nu auzim si nu folosim in evanghelizare exprimari ca acestea: „Primeste-L pe Domnul Isus in inima ta.”;”Preda-I inima ta Domnului Isus.”;”Da-I viata ta lui Cristos.”; ”Deschide usa inimii tale, si Domnul va intra.”;”Cheama-L pe Domnul Isus sa-ti spele pacatele.”; ”Hotaraste-te pentru Cristos.”;”Roaga-L pe Isus sa-ti dea viata vesnica.”;”Cere-I lui Dumnezeu sa te mantuiasca.”

Desi este greu de acceptat, aceste exprimari moderne si frecvent intalnite ii incurca pe oameni in intelegerea Evangheliei. In dorinta sincera a propovaduitorilor de a-i indemna pe oameni sa creada Evanghelia, de cele mai multe ori, prin astfel de exprimari, ceea ce se reuseste este exact opusul! Caci aceste expresii atat de uzuale in lumea evanghelica nu indeamna de fapt pe pacatosi spre credinta simpla in ce a realizat deja Cristos pentru ei, ci spre credinta ca actiunea lor personala le-ar rezolva problema pacatului.

Nu suntem mantuiti pentru ca o cerem, sau pentru ca vrem, sau pentru ca facem vreo rugaciune magica, sau pentru ca luam noi vreo hotarare. Ci suntem mantuiti pentru ca Domnul Isus, murind pe cruce, a strigat: S-a sfarsit! Nu pocainta noastra inmoaie inima lui Dumnezeu, ci harul Sau inmoaie inimile noastre si ne aduce la pocainta si credinta. Devenim copii ai lui Dumnezeu nu din voia firii noastre, nici din voia vreunui om, ci cu voia lui Dumnezeu (Ioan 1:13).

Unde apare confuzia

Ce se intampla de obicei in evanghelizare este aceasta: atunci cand predicam pacatosilor pierduti, dorim sa ii aducem in punctul in care sa realizeze ca nu pot face nimic pentru a se mantui singuri. Dar, chiar in momentul cand oamenii se conving de neputinta lor, multi evanghelisti, misionari si predicatori le spun ascultatorilor lor ceva de genul acesta: „Acum trebuie sa il primesti pe Domnului Isus in inima ta.” Dupa ce le-au spus ca nu pot face nimic, apoi le spun ce trebuie sa faca! Ce rezulta de aici? Multa confuzie cu privire la Evanghelie! Interesul si atentia oamenilor se intoarce spre ei insisi si spre propria lor experienta simtita, in loc sa se intoarca doar spre credinta in moartea lui Cristos, ingroparea si invierea Lui pentru ei.

In intreaga lume, lipsa de atentie in alegerea metodelor si exprimarilor folosite in evanghelizare au dus la distorsionarea mesajului Evangheliei, incat pentru multi crestinii, ar trebui din nou puse bazele adevarurilor fundamentale despre Mantuirea lui Dumnezeu prin lucrarea lui Cristos, astfel incat prezentarea Evangheliei sa corespunda cu ceea ce scrie in Cuvantul lui Dumnezeu. Chiar daca multi oameni au ajuns sa fie mantuiti folosindu-se actualele metode de evanghelizare, poate mult mai multi nu au ajuns sa inteleaga clar Evanghelia tocmai din cauza acestor metode. Mesajul care li se propovaduieste subliniaza intr-atat rolul omului in intoarcerea la Dumnezeu, incat lucrarea desavarsita facuta de Dumnezeu in Cristos, prin care s-a ingrijit de pacatosii neputinciosi, nu mai este nici inteleasa, nici crezuta.

Rezultatul confuziei

Daca atentia oamenilor este indreptata spre experientele lor personale, chiar si celor care ajung la mantuire le va lipsi de multe ori siguranta mantuirii. Se va ridica mereu in inima lor intrebarea: Am fost suficient de sincer cand am facut pasul? Am facut-o cum trebuia? L-am primit cu adevarat pe Domnul Isus? I-am predat eu cu adevarat inima mea?

Aceste intrebari nu ar aparea niciodata in cel credincios daca de la bun inceput i-ar fi fost vestita Evanghelia in mod obiectiv, fara sa i se sugereze ca el, pacatosul, ar trebui sa faca ceva pentru a primi mantuirea.

Intr-o ocazie vorbeam unor studenti care erau preocupati si chiar incurcati de aceste probleme. O studenta a venit la mine tulburata. Mi-a relatat intoarcerea ei la Dumnezeu. „Am facut-o bine? Eram eu sincera? L-am primit cu adevarat pe Domnul Isus in inima mea?” Aceste intrebari o macinau. In final s-a hotarat ca, in caz ca „nu facuse totul cum trebuia”, sa vina la mine ca sa ma consulte.

Atunci cand se intorsese la Dumnezeu, ea era constienta ca nu se poate mantui singura. Dar evanghelistul ii spusese sa Il cheme pe Domnul Isus in inima ei si sa-si predea viata lui Cristos. Inca de atunci a inceput sa o macine intrebarea daca facuse cum trebuie tot ce ar fi trebuit sa faca. Discutand cu ea, i-am explicat ca nu se punea problema daca ea facuse sau nu totul cum trebuie, ci daca Domnul Isus Cristos facuse totul cum trebuie pentru ea. L-a multumit El pe Dumnezeu pe deplin? Daca da, atunci, se incredea ea nu in propriile ei fapte, ci in lucrarea desavarsita a lui Cristos in favoarea ei?

Aceasta este vestea buna!

Vestea buna nu este ca omul il primeste pe Domnul Isus ca Mantuitor, ci ca Dumnezeu l-a primit pe Domnul Isus ca Mantuitor unic si perfect, acum doua mii de ani. Vestea Buna nu este ca omul isi da inima sau viata lui Isus Cristos, ci ca Isus Cristos si-a dat viata, intreaga Sa fiinta, in locul pacatosilor. Vestea Buna nu este ca omul il primeste pe Cristos in inima, ci ca Dumnezeu l-a primit pe Domnul Isus Cristos in ceruri, ca Mijlocitor pentru pacatosi. Vestea Buna nu este ca omul il pune pe Isus Cristos pe scaunul de domnie al inimii lui, ci ca Dumnezeu l-a pus pe Isus Cristos sa stea pe scaunul de domnie la dreapta Sa in ceruri.

Se poate vedea diferenta mare dintre aceste doua mesaje? Unul este subiectiv si pune accentul pe ceea ce face omul. Celalalt este obiectiv si pune accentul pe ceea ce a facut deja Cristos. Pacatosul are doar de crezut ceea ce deja s-a facut in favoarea lui.

Domnul Isus a strigat: „S-a sfarsit!” El a facut totul. A luat asupra Sa povara pacatelor, intreaga responsabilitate a pacatului omenirii. Intrucat Cristos a platit intreaga datorie, Dumnezeu l-a inviat din morti si l-a primit in ceruri. Invierea a fost semnul ca Dumnezeu l-a acceptat pe Domnul Isus pentru totdeauna, ca Mantuitor desavarsit. Dumnezeu este impacat, satisfacut, multumit. Dar pacatosul vinovat? Isi va odihni el intreaga greutate a mantuirii sufletului sau pe faptul ca Dumnezeu l-a primit pe Cristos ca Mantuitor desavarsit? Va inceta pacatosul, odata pentru totdeauna, sa mai incerce sa faca ceva pentru a se mantui singur? Isi va incredinta el mantuirea doar Fiului lui Dumnezeu?

Obiectii?

Unii spun ca acest gen de prezentare a Evangheliei promoveaza o credinta superficiala, facila, ca se incurajeaza o credinta cu capul, care nu coboara la inima. Si sunt intr-adevar multi care marturisesc credinta doar cu gura, dar cu viata deloc.

Se argumenteaza ca in propovaduirea Evangheliei, este necesar sa se puna inaintea pacatosilor nevoia de a-si schimba vietile, de a-si lua crucea si a-l urma pe Isus, precum si necesitatea incoronarii lui Cristos ca Domn in vietile lor. Se spune „Cristos trebuie sa fie nu doar Mantuitorul, ci si Domnul vietii tale!” Si asa trebuie sa fie! Dar problema schimbarii vietii printr-o sfintire progresiva se adreseaza celor credinciosi, care au ca ajutor pe Duhul Sfant in aceasta provocare a sfinteniei.

Unii predicatori cred ca, insistand cu aceste precizari, ii impiedica pe oameni sa faca „intoarceri false” la Dumnezeu. Insa „intoarcerile false” la Dumnezeu nu ar trebui combatute prin adaugirea la Evanghelie a cerintei ca pacatosii sa promita ca-L vor urma pe Cristos, ca vor asculta si vor suferi pentru El. Nici de la noi insine nu putem cere asa ceva, dar de la altii. Stim bine din ce suntem facuti, cat de slabi suntem si de cate ori suntem dezamagiti de noi insine. Fericirea noastra e ca Dumnezeu Insusi nu a conditionat mantuirea de „fidelitatea” noastra in a „tine” legi si porunci. Evanghelia nu e legata de nimic din acestea. Frumusetea si puterea Evangheliei vine din insasi libertatea ce ne-o da de a crede in ceva de primim de-a gata.

Solutia pentru adevaratele convertiri nu consta in aceste adaugiri, ci intr-o pregatire corecta a inimii si mintii pacatosului inainte de a primi Evanghelia. Aceasta o realizeaza Duhul Sfant, atunci cand pacatosul aude si intelege din Cuvant ca este pierdut, fara ajutor si fara speranta, si ca este condamnat de Dumnezeu, care ii este Creatorul si Judecatorul sfant si neprihanit. Ce altceva te poate face sa strigi dupa un Mantuitor, daca nu intelegerea conditiei tale de pacatos pierdut?

Extras din: “Cum sa construiesti pe temelii trainice”, Trevor Mc Ilwain
Preluat din InfoMisionar, traducere si adaptare: Marcus Dumitru

Momentan nu am indentificat articole similare.