Scoala Internationala de Ucenicie – in data de 6 iulie a inceput a doua scoala de ucenicizare. Am ajuns in Patna chiar in ziua in care a avut loc inaugurarea, iar a doua zi au inceput cursurile. Anul acesta sunt 6 studenti, 2 baieti si 4 fete.

Intr-una dintre cladiri se fac cursurile, este biroul bazei si dormitorul baietilor, iar in cealalta cladire, care se afla la 10 minute de mers pe jos, sunt dormitoarele fetelor si bucataria. In fiecare zi trebuie sa mergem dintr-o parte in alta. In primele saptamani a plouat foarte mult si una dintre strazi a fost acoperita de apa, asa ca studentii au trebuit sa se descalte si sa ajunga in clasa prin apa.Eu a trebuit sa rezolv diferite lucruri in oras si sa merg la gara cu motocicleta pentu a-i lua si a-i duce pe cei ce au predat. Din cauza ploii m-am ales cu o infectie la o ureche, care a durat o saptamana.

Pe de alta parte, Dumnezeu lucreaza in studenti si stiu ca merita tot sacrificiu, pentu a vedea vieti schimbate.

Unul dintre studenti, Washa, a avut o viata plina de vicii. La inceput nu i-a placut la scoala si se gandea sa plece acasa, mai ales ca nu vorbeste bine nici engleza, nici hindi. Incet, incet a inceput sa se schimbe si sa se integreze. Vine din Nagaland, unul dintre statele cu un procentaj foarte ridicat de crestini si are cunostinte despre biserica si Dumnezeu. Tatal lui a slujit in biserica ca diacon, apoi s-a retras din cauza sanatatii.

Rugati-va ca Domnul sa il transforme si sa il elibereze de tot ceea ce il tine departe de Dumnezeu.
Nivelul studentilor este foarte diferit, cei mai multi vin din sate, o fata este profesoara, iar Washa nu a mai mers la scoala de multi ani si ii este greu sa se adapteze din nou la sistemul scolii.

Rugati-va ca Domnul sa ne dea intelepciune si noua si celor care predau, ca sa ne putem apropia de acesti tineri. Dorinta noastra este ca vietile lor sa fie transformate in aceste sase luni de zile.

O saptamana in Bodhgaya – Dupa patru saptamani de predare, avem o saptamana de practica in Bodhgaya. Acum cand scriu, suntem in Bodhgaya pentru inca o zi.

Lucram cu un pastor care a inceput de cateva saptamani sa lucreze cu budistii. Orasul este format in majoritate din temple budiste si hoteluri. Cinci luni pe an, din octombrie pana in februarie, vin “turisti” din toate partile sa se inchine in templele care umplu orasul.

Tarile budiste au fiecare cate un templu care le reprezinta. Cele mai mari sunt Japonia, Tibet si China, urmate de multe alte tari mai mici precum Burma, Cambogia, Tailanda, Coreea si altele.

Unul dintre templele tibetane vizitate era inchis, dar un calugar a venit sa ne deschida si Chamnbu, pastorul care ne gazduieste, a intrat in vorba cu el si am fost invitati sa bem un pahar cu apa.

Pentru ca trei din echipa noastra sunt din Nagaland (stat aflat in Nord-estul Indiei) si calugarul este din acelasi loc, a fost foarte deschis cu noi si am stat de vorba mai mult. Am aflat ca acest baiat tanar, care se afla de un an de zile in Bodhgya, este aici pentru ca familia lui este budista si el ii reprezinta. Dupa ce am discutat cu el si ne-am imprietenit, ne-am rugat pentru el chiar in interiorul templului budist. Rugati-va ca Dumnezeu sa continue sa lucreze in inima lui.

Cativa din echipa de brazilieni care au tinut un lant de post si rugaciune de un an de zile pentru acest oras inca se mai afla in Bodgaya si continua sa lucreze printre hindusi. In fiecare saptamana merg in satele din jurul orasului cu filmul Isus.

Luni seara, impreuna cu cativa din echipa, am participat la programul pe care l-au desfasurat intr-un sat in majoritate musulman. Chiar daca au fost si oameni impotrivitori, nu au fost incidente si tot satul, cateva sute de persoane, s-a adunat sa vizioneze filmul.

Vrem de asemenea, pe langa lucrarea printre necrestini, sa putem fi o binecuvantare pentru Chanmbu care lucreaza pe termen lung cu budistii. El a fost incurajat cand fiecare dinte noi am marturisit ceea ce am simtit si ce Domnul ne-a pus pe inima in timp ce mergeam prin diferite temple si ne rugam.

Marti seara am primit aprobare sa avem o evanghelizare si unul dintre liderii satului ne-a pus la dispozitie cladirea unei scoli. Multi au venit sa vada ce se petrece si dupa ce am terminat am mers in casa unuia dintre lideri unde am baut un ceai indian si ne-am rugat pentru ei. A fost interesant sa vad din nou cat de puternica si conservatoare este cultura bihareza aunci cand toti baietii au stat intr-un loc, iar fetele in altul.

In ciuda traditiei, oamenii sunt foarte deschisi si vor ca lucrarea sa continue. Sotia unuia dintre liderii satului ne-a spus ca lucreaza din greu ca sa schimbe mentalitatea oamenilor, sa ii faca sa munceasca din greu, sa isi trimita copiii la scoala fara sa mai astepte de la guvern sau de la straini sa faca ceva pentru familiile lor. Multi vin si ii ajuta in numele lui Buda sa isi trimita copiii la scoala sau le fac alte servicii gratuite.

Au fost si cateva probleme. Intr-una din nopti nu a fost curent electric asa ca a doua zi am aflat ca nimeni nu a putut sa doarma din cauza caldurii. Eu m-am dus pe “acoperis” (casele au acoperisul plat) si m-am culcat pe un pat facut din beton pana spre dimineata cand a venit curentul electric si ventilatoarele au inceput sa functioneze. Din cauza apei si a mancarii diferite, cativa am avut probleme cu stomacul, dar, cu mici exceptii, am putut sa participam cu totii la activitatile desfasurate.

Va multumesc pentru tot sprijinul pe care il dati pentru ca aceasta lucrare sa mearga inainte. Ma rog ca Domnul sa va binecuvanteze.

Paul

Articole similare:

1. IN PERIOADA DE PRACTICA – Cecilia – India
2. Provocari si binecuvantari – Paul – India
3. PRINTRE MARATHI – Paul – India
4. Un timp binecuvantat – Paul – India
5. Domnul lucreaza – Paul – India