Dupa o calatorie de peste 30 de ore din care 22 doar am zburat Nashville-Atlanta- Seul (Coreea de Sud)-Bangkok(Tailanda)….am ajuns cu bine in Siem Reap, Cambogia.
Primul lucru care ne-a intampinat a fost valul intens de caldura…mi-a luat cateva minute sa ma obisnuiesc sa respir in asa toropeala…
Siem Reap e un loc vestit, din cauza ca se afla chiar langa Angkor Wat, cel mai mare templu budist din lume, multi turisti vin de departe sa-l vada, altii vin in cautarea spiritualitatii si altii vin la fel ca si noi, sa aduca putina lumina in intunericul de aici.

Stiam dinainte ca zona in care venim e o zona cu influenta ridicata de trafic uman si prostitutie dar nu ma asteptam sa fie asa de evident si sa vad cu ochii mei cruda realitate.
Chiar pe strada unde locuim, se afla un fel de mic Cartier Rosu, in fiecare zi trecem pe langa case in care fete tinere sunt tinute si fortate sa se prostitueze. De asemenea pe strada sunt si camere micute in care, femei trecute de 30 de ani au propria lor afacere deschizandu-si casa in fiecare seara pentru barbatii in cautare de placere…
E greu sa treci pe langa ei in fiecare zi si sa stii ca nu poti face nimic decat sa te rogi. Intr-o seara eram atat de ravasiti de ceea ce am vazut, ne-am asezat toti pe balconul casei noastre, cu fata spre strada si am inceput sa cantam si sa mijlocim pentru acesti oameni si sa proclamam prin credinta Cuvantul lui Dumnezeu peste locul acesta. Am reusit sa intram in legatura cu o familie de pe strada noastra jucandu-ne cu copii lor si vrem sa ne intoarcem sa continuam si sa vorbim cu ei despre Isus.

Din cauza ca avem un buget destul de mic, mijlocul nostru de transport zilnic este bicicleta. In fiecare dimineata la ora 7 pedalam cate o ora dus si apoi o ora inapoi pentru a ajuta intr-o gradinita dintr-un sat de langa Siem Reap. Predam engleza, lectii biblice, ii invatam cantece si ne jucam cu ei. Desi majoritatea au doar 4 anisori, au un comportament foarte violent, putini dintre ei provin din familii sanatoase…dar chiar daca nu putem vorbi cu ei din cauza barierei lingvistice, incercam sa le oferim zambete si imbratisari si se pare ca metoda aceasta functioneaza cel mai bine pentru ca sunt flamanzi dupa cineva sa le ofere atentie si dragoste sincera.
Satele aici arata la fel de saracacios ca in Africa, colibe construite pe pari inalti pentru a le feri de inundatii, oameni dormind in hamace, copii goi si murdari si mirosuri ingrozitoare….sper in curand sa reusesc sa postez cateva poze….momentan nu le putem descarca de pe aparatele foto.
Chemarea noastra ca si echipa, de la inceput a fost sa slujim prin inchinare si mijlocire. In fiecare duminica, ajutam echipa de lauda si inchinare de la o biserica cambodiana dimineata si conducem timpul de inchinare pentru biserica internationala dupa-masa. De asemenea in timpul saptamanii, mijlocim pentru locul in care ne aflam si pentru oamenii cu care lucram.
De luni incepand vom sluji in fiecare dupa-masa prin studii biblice si rugaciune pentru oamenii din micile biserici de pe sate. Unii dintre ei nu stiu sa scrie si sa citeasca si majoritatea sunt la inceputul relatiei lor cu Dumnezeu, deci au nevoie de bazele biblice in umblarea lor cu El.

Mancarea : alaturi de carne si legume avem in fiecare zi orez la pranz, orez la cina … Ne straduim sa mancam cu betisoare pentru a ne adapta cultural. Inca nu am incercat specialitatile locale : broaste si gandaci sau paianjeni prajiti. ) Mi-e dor de ciorba de cartofi de acasa

Pe data de 10 mai vom pleca in Tailanda pentru 4 saptamani. Nu stim inca ce ne asteapta acolo, suntem constienti de revolutia care are loc pe strazile Bangkok-ului si ne rugam ca Dumnezeu sa ne protejeze !
O sa incerc sa va scriu dupa ce ajungem acolo ! Fiti binecuvantati !

Rugati-va impreuna cu noi :
- pentru lucrarile in care suntem implicati
- pentru biruinta in razboiul spiritual de aici pe care eu personal il simt foarte mult – pentru unitatea in echipa.

Multumim mult! Ma rog ca in timp ce eu ma aflu aici pe campu de misiune, Dumnezeu sa-si reverse peste voi harul Lui, sa va dea favoare, sa va raspunda rugaciunilor si sa deschida usile de care aveti nevoie pentru a merge inainte !
Nu uitati : slujim un Dumnezeu maret ! Indrazniti sa visati maret !

In slujba Regelui,
Andreea Coroian – din Siem Reap, Cambogia

Articole similare:

1. Misiune in Egipt – Festivalul ProMisiune
2. Misiune in Turcia – 4-17 august 2008
3. Tineri Pentru Misiune ajuta sinistratii cutremurului din Haiti
4. Din si inspre India
5. O noua echipa TPM Medias in Macedonia