Din si inspre India
May 18th, 2010 | By Lucrator | Category: Misiune crestina
Pentru cei care va intrebati ce mai fac in ultima vreme si ce mai lucreaza Domnul in viata mea de misionar, aflati ca dupa intoarcerea din India, de la inceputul anului, sunt din nou la Centrul de misiune al Tineri Pentru Misiune Medias.
Desi inima mea bate in continuare pentru India, inasprirea legislatiei lor privind vizele m-a tinut pe loc. Din pacate nu doar eu sunt in situatia asta, multi misionari de acolo au plecat si sunt nevoiti sa gandeasca noi metode legale de a lua o viza pe termen lung (de student sau de afaceri). Practic acum cu o viza de turist (asa mergeau cei mai multi) esti obligat sa iesi din tara la fiecare 3 luni si sa aplici din nou la o alta viza abia dupa 2 luni de stat inafara Indiei. In conditiile astea nu poti avea continuitate in lucrare si e foarte scump si riscant sa mergi si sa stai in asteptare prin alte tari sau sa tot vii acasa.
Cautand o solutie sa pot merge acolo, am contactat un centru al Tineri Pentru Misiune din Pune, undeva in vestul Indiei, care foloseste mass media in lucrare. Ei sunt de acord sa merg si sa lucrez la ei si mi-au dat mai multe solutii cu privire la viza:
1.sa iau viza ca student la un curs al lor acreditat (care va fi valabil abia peste cateva luni),
2.sa ma ajute sa ma inscriu la o facultate sau curs de stat din orasul lor sau
3.sa ma indrume cum pot obtine o viza de afaceri acolo.
Daca variantele cu viza de studii sunt foarte scumpe (1000 euro/an sau mai mult) si sunt conditionata sa merg la cursuri, examene, iar autoritatile ma pot controla ce fac si unde stau, o viza de afaceri mi-ar da mai multa libertate. E usor de zis dar eu nu sunt afacerista si ma cam sperie ideea. As avea nevoie de o firma de aici sa ma angajeze ca acoperire sau, mai sigur, de o firma pe numele meu in domeniul mass media in care chiar o sa lucrez.
Am mare nevoie de sprijin in rugaciune cu privire la o decizie, mai ales ca pentru ambele am nevoie de bani si intelepciune.
Pentru a vedea mai clar la fata locului care sunt implicatiile unei solutii sau alteia, am hotarat sa merg si de data asta tot pentru 3 luni in India, cat imi permite viza, si sa ma informez, sa merg la universitati din Pune si sa aflu conditiile, sa intalnesc oameni cu viza de afaceri si sa vad care sunt procedurile, ce trebuie sa faci daca obtii viza asta si ajungi acolo.
Pentru ca o echipa a Tineri Pentru Misiune Medias pleaca in misiune in India in august, voi merge cu ei sa-i ajut in lucrarea din Patna, apoi merg spre vest inca doua luni la Pune. Rugati-va pentru banii necesari acestei misiuni (aproximativ 1200 eur) si pentru viza, toate pregatirile de dinainte de plecare.
CE MAI LUCREZ IN MEDIAS
In ianuarie am ajutat putin biserica mea cu o pagina web si din februarie am reinceput munca aici.
Pentru ca era o scoala de misiune in desfasurare, am ajutat si eu predand cateva zile despre Adaptarea culturala in misiune si un seminar despre Aflarea darurilor personale si folosirea lor in lucrare.
De asemenea, folosind darurile si talentele mele, am slujit in departamentul comunicare facand designul la pagina web, la reviste, pliante ale organizatiei si un clip video de reclama la Festivalul ProMisiune.
Cu materialele filmate in India am facut doua filmulete in sprijinul misionarilor de acolo, prin care isi pot promova lucrarea.
Tot aici predau limba romana la doua misionare straine care au venit de curand sa lucreze cu noi.
Am continuat si implicarea mea la clubul de adolescenti Dinamic dintr-o biserica din Medias cu care facem saptamanal lectii biblice, evanghelizari si alte activitati. De 1 mai am adunat la noi mai multi copii si tineri din programele noastre si am tinut o lectie despre Munca din perspectiva biblica. A fost interesant sa vedem ca unii credeau ca Dumnezeu nu vorbeste despre munca in Biblie si ca daca unii fura si o duc bine, de ce sa mai muncesti? Dupa lectie am fost cu ei la iarba verde in apropiere si am folosit plimbarea ca sa consiliez cateva fete despre relatiile placute lui Dumnezeu si despre a evita pacatul in aceste domenii. Rugati-va pentru acesti adolescenti, pentru schimbari reale in ei, pentru ca realizez ca Satan a pus in mintea lor ca sexualitatea inaintea casatoriei e ceva normal si o fata de 13 ani e deja insarcinata.
50 DE ANI DE TINERI PENTRU MISIUNE
In luna aprilie noi toti misionarii de la centrele Tineri pentru Misiune din Romania ne-am intalnit la Timisoara cu peste 100 de misionari din Europa Centrala din aceasta organizatie pentru a sarbatori 50 de ani de cand a pornit aceasta miscare de misiune.
Daca a inceput simplu, cu o viziune a unui tanar, Loren Cunningham, de a vedea valuri de tineri ducand Evanghelia, astazi s-a ajuns la 650 de centre de misiune TPM in 140 de tari ale lumii, peste 12 000 misionari permanenti si anual 250 000 de tineri participa la cursuri si misiuni de termen scurt. Tineri Pentru Misiune (Youth With A Mission) a ajuns practic in toate tarile lumii in misiuni si a dezvoltat un sistem de pregatire si ucenicie pentru a avea impact in multe dintre domeniile societatii: familie, arta, religie, mass media, social etc.
Ii gasesti peste tot facand evanghelizari in diverse moduri creative, sprijinind plantarile de biserici si dezvoltarea lor, hranind saracii, infiintand centre pentru orfani, vaduve, copii ai nimanui, luptand pentru drepturile celor opresionati, ducand vapoare cu medici si echipe de voluntari in zonele afectate de boli si dezastre, infintand posturi de radio si edituri crestine, formand si ucenicind tineri lideri la numeroasele lor cursuri, folosind arta pentru imparatie si multe altele. Și toate acestea fara sa fie platiti ci traind prin credinta cu ajutorul bisericilor lor sau prietenilor. Este ceva complex, o forta extraordinara!
La aceasta intalnire de celebrare pionierii TMP ne-au incurajat sa purtam mai departe flacara misiunii in generatia noastra contribuind la salvarea sufletelor si la transformarea societatii.
DIN POVESTILE UIMITOARE ALE BUNICULUI AL
Unul dintre cei care au pionierat Tineri Pentru Misiune, Alexander Akimoff, a participat la intalnirea noastra de cerebrare si ne-a incantat cu povestirile lui despre misiunea in timpurile cand mare parte din Europa era inchisa Evangheliei. Mic de statura, trecut de 60 de ani, de origine ukraineana, nascut intr-un camp de refugiati din China, seamana cu un bunicut gata mereu sa imparta cu cei tineri bucuriile si experientele lui:
O bicicleta si un camion de biblii
Pe timpul cand estul comunist al Europei era complet izolat si crestinismul era interzis, duceam des biblii acolo, mai intai cateva, ascunse printre hainele noastre din bagaj. O data am trecut cu o masina mica ticsita de biblii, ascunse pe sub banchete si in valize mari in portbagaj si Dumnezeu pur si simplu i-a orbit pe cei de la vama, nu au observat nimic si ne-au lasat sa trecem. Atunci ne-a venit ideea ca daca am trecut cu o masina mica, de ce nu si cu un camion pentru ca Domnul poate face minuni. Am planuit sa mergem cu el in Ungaria dar, chiar cand sa plecam, ne-a sunat o crestina de la o biserica rugandu-ne sa luam o bicicleta pe care i-o promisese unui copil din acea tara. Nu am vazut sensul unei biciclete printre sutele de biblii, dar nu am putut spune nu insistentelor ei si am luat-o.
Domnul a facut si de data asta minuni si nu ne-au controlat deloc continutul camionului la vama. Era cel mai mare transport pe care resiseram pana atunci sa-l traficam intr-o tara comunista. Am trecut entuziasmati eu si sotia mea dar, spre mirarea noastra, dupa aproape o saptamana de mers la contactele noastre acolo, nu reusisem sa dam de data asta nici macar cateva zeci de biblii. Toti voiau numai 3-5 biblii, nu mai mult. Am aflat mai tarziu ca asta se intampla din cauza unor razii recente ale politiei locale care aresta pe cei prinsi cu materiale crestine.
Dezamagiti, nestiind ce sa facem cu masina plina de „dinamita”, apropiindu-se data cand ne expira viza, ne-am amintit deodata ca avem o bicicleta de lasat si am mers la adresa respectiva. Am gasit o familie simpla, care aveau o fetita ce cunostea ceva engleza si care, drept multumire pentru micul dar, ne-au invitat la cina. La un moment dat, dupa discutii normale si politicoase, am auzit tatal si fetita vorbind ceva aprins in ungureste. Nu intelegeam care este problema si am cerut sa ne traduca.
- Tata vrea sa va intreb daca nu aveti ceva biblii, ne-a spus fata, dar eu i-am zis ca aratati ca niste omuleti asa de cumsecade (aluzie la inaltimea noastra) si ca eu nu cred ca sunteti traficanti de biblii.
Am prins atunci curaj si le-am spus despre camionul parcat mai departe. Capul familiei, de fapt pastorul unei biserici subterane, a dat atunci la o parte masa si ne-a aratat sub dusumea o pivnita tocmai pregatita pentru a ascunde ceva atat de pretios. I-am lasat deci bibliile si el s-a ocupat de distribuire.
Dumnezeu a lucrat in chip minunat, mereu diferit, chiar si printr-o jucarie de copil care ni s-a parut la inceput nesemnificativa.
Articole similare:
