Avem vesti bune si motive de multumire – Ulan-Ude, Buryatia
Jun 9th, 2007 | By Lucrator | Category: Marius si Adriana - SiberiaAvem vesti bune si motive de multumire si lauda la adresa lui Dumnezeu !
E de asemenea un mare har sa stim ca sunt atatia Moise, Aroni si Huri care lupta alaturi de noi si de altii pentru mantuirea poporului buryat ! Va multumim in special pentru rugaciunile inaltate pentru Naomi-Teodora, fetita noastra mai mare. Va amintiti probabil ca in ultima scrisoare va spuneam ca dupa vizita la un templu budhist, ea a inceput sa fie deosebit de agitata si sa planga foarte mult in fiecare seara inainte de culcare. Am inteles ca este un atac spiritual si v-am rugat sa ne sprijiniti in aceasta lupta. Suntem bucurosi sa va spunem ca de cateva saptamani Naomi-Teodora este din nou linistita si nu mai plange inainte de culcare. Glorie lui Dumnezeu pentru biruinta in aceasta lupta spirituala ! Multumim mult si celor ce ne-ati scris si ne-ati incurajat in aceasta perioada !
Intr-o zi la universitate am avut o discutie interesanta cu profesoara de limba rusa, legata de intelegerea pe care buryatii o au vis-a-vis de lumea spirituala. Profesoara e buryata si o cheama Sasag („floare” in limba buryata) Darjievna. Ea ne-a spus ca buryatii cred ca fiecare loc are un „duh stapan al locului”, care nu trebuie suparat sau deranjat. Una din probleme e ca aceste duhuri sunt „foarte capricioase” si aproape orice le poate deranja. Atunci cand buriatii trec prin anumite zone, ei spun ca trebuie sa-l „imbuneze”, aducandu-i ceva ca jertfa – bani sau mancare care trebuie puse in locuri special amenajate, asa-zisa „casa a duhului stapan al locului” („oboo” in limba buryata). Ne-a povestit mai multe intamplari in care ea sau prieteni apropiati au avut de-a face cu aceste spirite pentru ca nu le-au adus nimic jertfa sau le-au deranjat cu ceva. Odata era impreuna cu niste prieteni in padure si au vrut sa ia un bradut cu intentia de a-l replanta in curtea casei. Dar uitasera sa „imbuneze” duhul locului. Imediat unul dintre prieteni a inceput sa se simta foarte rau, iar ea a vazut un „ochii” mare care o urmarea. S-au intors acasa, dar prietenul a continuat sa fie foarte bolnav mai multe zile, pana cand s-au intors in padure si au adus o jerfa duhului. Au observat cu acea ocazie ca bradutul pe care vroisera sa-l ia acasa se uscase. Am intrebat-o daca ei cred ca aceste duhuri sunt bune sau rele, dar mi-a raspuns ca ei cred ca sunt neutre si ca se poarta bine sau rau cu tine in functie de cum te raportezi la ele. Eu i-am spus ca eu cred ca doar adevaratul Dumnezeu este bun si ca aceste duhuri nu pot sa fie decat rele daca sunt atat de capricioase cu oameni.
Ne-a povestit aceste lucruri la o zi dupa ce eu ma intorsesem dintr-o calatorie misionara la Ust-Barguzin, un orasel pe malul Lacului Baikal (vreo 250 km. din Ulan-Ude), unde fusesem impreuna cu un frate din biserica din Ulan-Ude. Drumul fusese prin niste munti in care erau numeroase „oboo”. Ne-a intrebat daca in drum ne-am oprit sa aducem jerfe duhurilor. I-am spus ca nu, noi doar ne-am rugat lui Dumnezeu pentru protectia noastra. Mirata, ne-a intrebat daca nu am avut probleme sau accidente pe drum. I-am spus ca am calatorit fara nici o problema. A recunoscut atunci ca am fost paziti de acele duhuri si ca ele nu ne-au facut nimic doar datorita faptului ca ne-am rugat. De atunci, in cateva situatii ne-a cerut mie si Adrianei sa ne rugam pentru diferite lucruri. Ii multumim lui Dumnezeu ca putem sa fim si in acest fel o marturie pentru cei din jurul nostru.
In cateva ocazii de cand am ajuns in Buryatia am putut sa predic in bisericiile de aici, fiind tradus de pastorul Costea Lupastian (roman din Cernauti). El ne-a ajutat foarte mult in aceste prime luni petrecute in Buryatia. Aceste luni au fost ultimele dintr-un sir de 16 ani pe care Costea i-a petrecut in misiune in aceasta zona a Siberiei impreuna cu familia. In acest timp ei au fost implicati in misiune intr-o zona cam de 3-4 ori cat Romania, ajutand la plantarea mai multor biserici. Ei se muta acum in Paskov, un oras din nord-vestul Rusiei, de la granita cu Estonia, pentru a ajuta biserica de acolo, care trece printr-o perioada dificila. La intalnirea de ramas bun din biserica din Ulan-Ude au venit si grupuri de frati din numeroase biserici din zona, unele si de la 7 – 800 de km. distanta !!! Bucurati-va impreuna cu noi de marturia atat de buna si puternica pe care un roman a lasat-o in aceasta zona !
Intre 31 mai – 4 iunie am avut ca oaspeti in casa noastra pe Nicolae Cerchez (din Cernauti, Ukraina) si pe Phillip Torres (Dalas). Ei sunt reprezentanti ai „International Commission”, o misiune care vrea sa ajute bisericile locale in organizarea de evanghelizari. Cateva biserici din zona s-au alaturat acestui proiect. Fiecare membru al bisericii este incurajat sa se roage si sa consolideze relatii, pe parcursul a mai multor luni, cu 10 persoane pe care le-ar vrea mantuite, iar la inceputul lunii septembrie aceste persoane vor fi vizitate de echipe de credinciosi care le vor prezenta Evanghelia. Ne-am bucurat sa-i putem ajuta in aceste zile de planificare a misiunii.
Va scriam in scrisoarea trecuta de intentia unui grup de tineri din Romania si Rep. Moldova de a veni aici in misiune intre 3 – 24 august. Numarul celor care ar dori sa vina a crescut la 9 persoane, iar una din provocarile care le sta in fata este strangerea suportului financiar. In aceste zile incercam sa le facem fiecaruia invitatiile de care au nevoie pentru viza de Rusia. Ei vor vizita, vor incuraja si vor ajuta cateva biserici din jurul Lakului Baikal in lucrarea lor. De asemenea vor face o lucrare de cercetare a zonei pentru a informa apoi biserici din tara despre lucrarea si nevoile de aici.
Tot in aceste zile am inceput demersurile pentru prelungirea pe inca un an a vizei noastre de studii in Buryatia (viza noastra expira pe 10 iulie). Cei de la Universitatea Tehnica (unde noi invatam limba rusa) ne-au spus ca nu ar trebui sa fie probleme, dar in Rusia niciodata nu sti ce se poate intampla. Anul trecut in vara noi aplicasem pentru viza la Universitatea de Stat din Ulan-Ude si cererea ne-a fost respinsa doar pentru ca decanul de acolo banuise ca noi vrem sa venim ca misionari in Buryatia.
MOTIVE DE RUGACIUNE :
-pentru mantuirea profesoarei noastre, Sasag Darjievna, precum si pentru alte ocazii in care sa-I putem marturisi Evanghelia; pentru eliberarea ei si a altor buryatzi de aceasta teama de duhurile rele prin cunoasterea Celui caruia ii sunt supuse toate duhurile, Isus Hristos;
-pentru Costea Lupastian si familia lui (el si Natasa, sotia lui, au patru copii), in noul inceput in lucrarea din Paskov; pentru biserica si pentru lucratorii ramasi sa continue lucrarea in Ulan-Ude;
-pentru credinciosii de aici, sa se roage cu consecventa pentru cei nemantuiti din jurul lor si pentru a consolida relatii cu cei necredinciosi, cu scopul vestirii Evangheliei; pentru evanghelizarea ce va avea loc in septembrie;
-pentru grupul de tineri din Romania care intentioneaza sa vina aici in misiune; pentru suportul financiar de care au nevoie;
-pentru ca viza sa ne fie prelungita cu inca un an;
-pentru examenele la limba rusa pe care eu si Adriana le vom da intre 18 – 20 iunie;
-intre 29 iunie – 6 iulie vom participa la o tabara pentru familii; rugati-va sa fie un timp benefic pentru noi si pentru ceilalti participanti, precum si pentru a fi o buna marturie pentru credinciosii si necredinciosii care vor fi acolo.
In harul Lui,
Marius si Adriana
Articole similare:
