O echipa de romani – Marius si Adriana – Siberia
Sep 13th, 2007 | By Lucrator | Category: Marius si Adriana - SiberiaUna din cele mai mari bucurii de cand suntem aici a fost sa avem impreuna cu noi in luna care a trecut, pentru prima data de la mutarea noastra, o echipa de romani (mai bine zis romance, pentru ca au fost 7 fete, 4 din Romania si 3 din Rep.Moldova) care au venit pentru a sluji alaturi de noi in misiune pe termen scurt. O rugaciune constanta de-a noastra pentru biserica din Romania este sa creasca in implicarea ei in evangelizarea si ucenicizarea celor care se pierd departe de Dumnezeu (la noi in tara si pana la marginile pamantului). Si ne bucuram sa vedem si sa auzim despre tot mai multi credinciosi si biserici care sunt gata sa sacrifice energi spirituale si fizice, timp, bani si altele, crescand in dedicarea lor pentru implinirea Marii Trimiteri. Va multumim si voua care v-ati rugat de mai multa vreme pentru ca venirea acestei echipe sa devina realitate.
Alte motive mai speciale de multumire ar fi ca am gasit un medic pentru Adriana si ieri am facut o ecografie pentru sarcina. Se pare ca bebele e bine din toate punctele de vedere. De asemenea am primit din Romania toti banii necesari pentru scoala si am platit pentru urmatorul an de studiu. La 1 septembrie Naomi a inceput scoala si deocamdata, desi este destul de greu pentru ea, este incantata de aceasta noua postura.
Echipa celor sapte romance a fost aici intre 8 – 21 august si in acest timp am slujit in mai multe localitati si in cinci biserici din Buryatia. Un timp scurt pentru a se spune despre noi ca “am rascolit Buryatia” cum au zis cei din Tesalonic despre Pavel si Sila ca au facut cu lumea din timpul lor (Fapte 17:6), dar suficient pentru a semana seminte ale adevarului in inimile multor oameni si pentru a incuraja credinciosii din bisericile vizitate. Fiecare din noi L-am vazut in acest timp pe Dumnezeu la lucru si in vietile noastre si am fost provocati la o mai mare daruire pentru a implini chemarea lui Dumnezeu de a fi lumini in lumea in care traim, intelegand si constientizand mai bine nevoile si intunericul in care se zbat majoritatea oamenilor din jurul nostru.
Intr-una din zile am fost cu echipa sa vizitam manastirea budhista din Ivolghinski (30 km de Ulan-Ude), considerata centrul spiritual al budhismului in Rusia. Fiecaruia dintre noi ni “s-a intaratat duhul la vederea acestui loc plin de idoli” (Fapte 17:16). Erau acolo si multi rusi care venisera in vizita si urmau toate ritualurile de inchinare budhiste, asa cum le explica un calugar care le era ghid. Am intrat in vorba cu cativa din ei, intrebandu-i daca considera ca aceste ritualuri ii ajuta cu ceva. Le-am spus ca eu cunosc pe Cineva care cu adevarat poate sa-i ajute: Isus si i-am indemnat sa-L caute pe El. Ne-am rugat cu totii pentru calugari si pentru miile de oameni care merg acolo sa se inchine, in cautarea iluminarii spirituale si a ajutorului in diferite probleme din viata, sa-L gaseasca pe Cel care e Calea, Adevarul si Viata.
La un moment dat eram in unul din templele din complexul manastirii si ramasesem doar cateva persoane si cativa calugari tineri, in jur de 20 si ceva de ani. Unul din ei mi-a atras atentia in mod deosebit, ne privea cu curiozitate. M-am rugat : “Doamne, ce i-as putea spune ?”. Apoi m-am apropiat de el si l-am intrebat daca stie ca Isus il iubeste cum nimeni nu-l va iubi vreodata. S-a uitat la mine putin mirat si mi-a raspuns: “De ce tocmai pe mine ? De ce nu si pe el sau pe el ?”, aratand spre doi din ceilalti calugari care urmareau discutia noastra. Le-am spus ca si pe ei ii iubeste la fel de mult si ca sunt convins ca fiecare din ei cauta cu sinceritate un sens pentru viata lor, dar ca nu-l vor gasi decat cand Il vor intalni si Il vor cunoaste pe Isus. Eram destul de emotionat si tensionat, am plecat, dar m-am intors pentru a ma prezenta. Dupa ce mi-am spus numele, spre surprinderea mea cel cu care am vorbit prima data m-a intrebat daca am e-mail. I-am dat adresa de e-mail si l-am rugat sa mi-o dea si el pe a lui, dar a spus ca nu si-o aminteste. I-am spus ca ma voi ruga pentru el sa-L intalneasca pe Isus in cautarile lui si am plecat. Nu stiu daca chiar avea intentia sa-mi scrie, pana acum nu am primit nici o scrisoare de la el. Dar ma rog in continuare pentru el sa vada la un moment dat ca e imposibil sa se elibereze de pacat prin propriile forte, prin ritualuri si meditatie si sa-si indrepte privirile spre Isus, singurul care poate sa-l ajute. De asemenea m-am gandit sa merg din nou la templu si sa-l caut pentru a incerca sa mai vorbesc cu el.
In alta zi am fost in Shabur, unde am vizitat mai multe familii mai sarace carora le-am marturisit Evanghelia, le-am daruit literatura crestina si pachete cu alimente. Tot acolo am participat la o intalnire cu biserica si cu copii din sat. Joi, 9 august, am vizitat orasul Ulan-Ude si ne-am rugat pentru presedintie, parlament si alte institutii, precum si pentru locuitorii orasului si pentru studentii de aici, iar duminica am participat la inchinare in trei biserici din Ulan-Ude, incurajand credinciosii cu marturii si cantari. Pentru o saptamana am fost in Ust-Barguzin, un sat pe malul Lacului Baikal, unde am participat la intalnirile bisericii si am avut si intalniri cu copii si tineri din sat. Avand in vedere si faptul ca mica biserica din loc nu are nici un fel de lucrare cu copii si tinerii, a fost destul de greu ca ei sa se stranga. Pana la urma ne-am dat intalnire cu ei pe terenul de sport al scolii, unde am jucat cu ei fotbal si alte jocuri, iar intr-o pauza de vreo 30 de minute fetele faceau cu ei o lectie biblica, asa ca in jur de 30 de copii au putut sa auda Vestea Buna. In ultima zi le-am daruit cate un Nou Testament celor care nu aveau. Doi dintre baietii de care ma apropiasem cel mai mult in acea saptamana in timp ce jucam fotbal impreuna, Denis si Serioja, desi nu aveau acasa NT, nu au vrut sa le primeasca pe cele daruite de noi. Dupa ce lectia biblica s-a terminat, am mai jucat cu ei inca vreo jumatate de ora fotbal. La sfarsit, le-am povestit cum citind din Cuvantul lui Dumnezeu am ajuns sa inteleg adevarul si viata mea a fost schimbata mult in bine. Apoi i-am intrebat daca nu vor sa primeasca totusi Nou Testmentele si de data aceasta le-au primit. Ma rog sa le citeasca si Cuvantul Vietii sa le schimbe si lor viata.
Duminica, 19 august, dupa serviciul de inchinare de dimineata fetele au fost in Baiangol, un sat 100% buryat, impreuna cu Serghei, pastorul din Ust-Barguzin si Dima, un tanar din Ulan-Ude care ne-a ajutat in aceasta saptamana de lucrare. Acolo au avut ocazia sa vesteasca Cuvantul mai multor persoane. Una din ele a fost Ghenea, un fost boxer. La un moment dat, cand Dima l-a intrebat daca nu vrea sa-l primeasca pe Isus in viata lui, Ghenea a zis ca da, dar ca asta presupune sa-i spuna intai adio lui Budha. Asa ca i-a spus adio lui Budha, apoi s-a rugat sa-l primeasca pe Isus. A primit si el un Nou Testament si a promis ca-l va citi.
MOTIVE DE RUGACIUNE:
-pentru toti copiii, tinerii si oamenii ce au auzit Evanghelia in timpul in care fetele din Romania au fost aici, ca Duhul Sfant sa continue sa le vorbeasca si sa-L cunoasca pe Isus;
-pentru a reusi sa i-au din nou legatura cu calugarul de la templu;
-pentru Ghenea, Denis, Serioja si alti care au primit Nou Testamente si alta literatura, sa citeasca si viata sa le fie innoita prin credinta si cunoasterea lui Isus;
-Florentina si Tamara sunt doua din tinerele care a fost aici. Flori a inteles de mai multa vreme ca Dumnezeu o cheama pentru a lucra intre buryati (acum ea invata la un colegiu biblic din Oradea); Tamara a fost si anul trecut impreuna cu noi pentru o luna in Buryatia. Si ea a zis ca se simte chemata de Dumnezeu pentru a lucra aici. Rugati-va pentru calauzirea lor in continuare si pentru a umbla in chemarea Lui;
In harul Lui,
Marius
Articole similare:
