Chemarea Siberiei – Ulan Ude – Buryatia
Aug 11th, 2007 | By Lucrator | Category: Marius si Adriana - SiberiaVa salutam cu dragoste si bucurie din Ulan Ude si va multumim din nou pentru rugaciunile, incurajarile si suportul material primit din partea voastra! Noi ne-am intors “acasa” cu cateva zile in urma, dupa o sedere mai lunga decat o planificasem si o doream in Mongolia pentru reinnoirea vizelor noastre de Rusia. Asa cum v-am scris in ultima scrisoare, am plecat in Mongolia pe 10 iulie si am sperat ca in jurul lui 25 iulie sa putem sa ne intoarcem in Ulan Ude, unde mai aveam lucruri de planificat si pregatit pentru misiunea grupului care urma sa vina din Romania.
Insa invitatiile oficiale pentru viza au ajuns greu la noi, de-abia vineri 3 august dimineata. Am mers in aceeasi zi cu actele la consulat, dar ne-au mai cerut in plus si o adeverinta medicala cum ca nu suntem bolnavi de SIDA ! Aceasta dupa ce sunasem de doua ori din Rusia si de inca cateva ori am fost, dupa ce ajunsesem in Mongolia, la consulatul rus din Ulan Bator si i-am intrebat, inclusiv pe consulul rus, de ce acte avem nevoie pentru viza si niciodata nu pomenisera absolut nimic despre aceasta adeverinta ! Si toate in contextul in care echipa care a venit din Romania (da, sunt aici acum si ei !) trebuia sa plece din tara incoace pe 4 august, iar viza noastra de Mongolia se incheia pe 8 august. A fost momentul in care orice speranta si incredere de origine omeneasca au disparut si m-am prabusit in rugaciune si plans inaintea lui Dumnezeu. L-am sunat apoi din nou pe consul si i-am spus ca nu avem cum sa facem rost de aceasta adeverinta atat de repede. Si desi cu o jumatate de ora inainte ne spusese ca nu are ce sa faca fara aceasta adeverinta, acum ne-a zis ca ne face vizele si fara ea. Si dupa multa asteptare si framantare, vestile bune nu s-au oprit aici. Cand i-am intrebat, dupa ce le-am dat actele pentru viza, cat trebuie sa platim (inainte ne spusesera ca 90 dolari pentru fiecare viza), raspunsul diplomatului care ne-a preluat actele a fost : “Sunt fara plata ! Acesta e cadoul nostru pentru voi dupa toate problemele si cheltuielile pe care le-ati avut cu viza aceasta !”. Iar gandul mi-a zburat repede, repede la cuvantul har: aceasta era definitia harului, darul fara de plata !
Marti, 7 august, la ora 12,30 am scos vizele si la ora 13,50 am plecat cu trenul Ulan Bator – Moscova inapoi spre Ulan Ude, unde am ajuns in dimineata zilei de 8 august, cu doar doua ore inaintea echipei din Romania !
A fost o “vacanta” lunga, destul de scumpa, dar si cu ceva framantari mai ales spre finalul ei ! Ne-am bucurat insa ca in acest timp Dumnezeu ne-a dat si posibilitatea sa slujim acolo, pe langa odihna de care am avut parte. Am locuit 19 zile din cele 29 petrecute in Mongolia la casa de oaspeti a Misiunii “New Tribes” si i-am ajutat pe misionarii de acolo la punerea unui acoperis pe cladirea unei bai publice intr-un proiect pe care il aveau de a ajuta comunitatea saraca in mijlocul careia locuiau in suburbiile Ulan Batorului.
Am vizitat in acest timp cateva biserici in Ulan Bator si in jur. Majoritatea covarsitoare a celor prezenti la inchinare in fiecare din ele erau tineri si foarte tineri, poate cu o medie de varsta in jur de 20 ani ! Neobisnuit pentru noi, normal pentru tari ca Mongolia sau Albania, foste tari comuniste care s-au deschis pentru Evanghelie doar dupa 1990. La o populatie de aproape 3 milioane, in Mongolia sunt acum in jur de 15.000 de crestini, dupa ce in 1990 numarul lor era aproape zero. Se pare ca tara care are cei mai multi misionari trimisi in Mongolia e Corea de Sud, tara care in secolul trecut a experimentat o extraordinara trezire spirituala si convertiri in masa de la budhism la crestinism. Misonarii coreeni, care provin dintr-o tara care inca este majoritar budhista, sunt si printre cei care inteleg cel mai bine contextul spiritual si cultural al Mongoliei, tara in care peste 95 % din locuitori se declara a fi budhisti tibetani. In timpul in care am stat in Mongolia am vazut mai clar cat de asemanatori sunt buryatii si mongolii. De altfel toti mongolii cu care am vorbit nu ii considera pe buryati ca fiind un popor distinct, ci ca o parte o poporului lor, care insa traiesc un alta tara, iar buryata ca fiind doar un dialect al mongolei. Poate cea mai mare diferenta vizibila este ca buryati in Rusia traiesc acum in case obisnuite, pe cand foarte multi dintre mongoli inca traiesc in iurte (in mongola “gher”). Iurtele sunt un fel de corturi rotunde cu schelet de lemn si acoperite cu piei si panze din lana, care se monteaza si se demonteaza foarte repede – in jur de o ora – si sunt foarte practice in special pentru populatia nomada de pastorii, care se muta din loc in loc in intinsele stepe mongole pentru a cauta pasune pentru turmele lor. Am vazut insa mii si mii de iurte si in capitala Ulan Bator, in ele locuind mai ales familiile mai sarace.
In timpul in care am stat in Mongolia am fost invitati de o familie de mongoli la cina in iurta lor. Erau o familie de intelectuali – parintii profesori, fata inginer si unul din baieti student. Ne-au povestit ca intreaga viata au trait in iurta si ca le-ar fi destul de greu sa se obisnuiasca cu un alt stil de viata. Prima sa pocait fata in urma cu zece ani, iar apoi prin marturia ei l-au cunoscut pe Dumnezeu, unul cate unul, parintii si cei doi frati. Cu doua zile inainte ca noi sa ne intoarcem din Mongolia au plecat impreuna cu inca vreo 20 de membri din biserica lor intr-o misiune de o saptamana in nordul Mongoliei, pentru a duce Evanghelia intr-o zona in care nu sunt aproape deloc crestini.
Intr-una din bisericile vizitate l-am cunoscut pe Amaa, un tanar de 25 ani, pastor-misionar intr-un cartier din periferia Ulan Batorului. Amaa a crescut in orasul Darhan, al doilea ca marime in Mongolia, dupa capitala Ulan Bator. In Darhan se afla si una dintre cele mai mari biserici din Mongolia, care are cam 800 membri. Amaa a devenit crestin in urma cu 8 ani, iar la un an dupa convertire a facut un an de scoala biblica si a fost trimis de biserica sa inceapa plantarea unei noi biserici in cartierul in care se afla aeroportul din Ulan Bator.
Am fost impreuna cu Amaa la o intalnire a mici lor biserici. I-am incurajat sa continue sa ramana in Hristos pentru a aduce roada si pentru ca roada lor sa ramana. Cu copii de la scoala duminicala am invatat cantecul “Isus iubeste pe fiecare” in limba romana, iar la un grup de tineri de peste saptamana am avut ocazia sa le povestesc felul in care l-am cunoscut pe Dumnezeu si cum aceasta intalnire cu El a transformat pentru vesnicie viata mea.
Asa cum am mentionat mai sus, in 8 august a ajuns si grupul de tineri din Romania. Pana la urma sunt doar tinere – sapte fete – dupa ce cei trei baieti care vroiau sa vina au trebuit sa renunte din diferite motive (mama unuia a facut comotie cerebrala si e in stare grava in spital la Timisoara). Trei dintre fete sunt din Republica Moldova si vorbesc bine limba rusa, e un mare avantaj pentru echipa ! Grupul venit in Siberia este unul din grupurile plecate in misiune in tara si strainatate dupa conferinta “ProMisiune” de la Medias (alte grupuri sunt in Oltenia, in sudul Moldovei sau in tari ca India, Turcia, Albania, Ukraina). Saptamana urmatoare, intre 13 – 20 august, vom fi plecati intr-un sat pe malul Lacului Baikal, la Ust-Barguzin, si vom ajuta biserica de acolo in lucrarea ei, in mod special in lucrarea cu copiii si tinerii.
MOTIVE DE RUGACIUNE:
-pentru lucrarea de saptamana viitoare a grupului din Romania in Ust-Barguzin; sa nu avem probleme cu militia, avand in vedere ca vizele lor sunt turistice, iar ale noastre de studii si nu am avea dreptul sa desfasuram activitati religioase;
-pentru crestinii si misionarii din Mongolia, sa ramana in Hristos si sa aduca roade spre Gloria Lui !
-pentru Amaa si familia lui (e casatorit si are un copil de 6 luni), sa continue sa slujeasca cu pasiune ca si pana acum, in ciuda puternicelor lupte spirituale in mediul budhist in care slujeste; sa fie incurajat prin roadele pe care le va vedea in urma slujirii lui (Isaia 53:11);
-pentru a continua trezirea spirituala care a inceput dupa caderea comunismului in Mongolia;
-pentru a gasi un medic pentru Adriana, care sa supravegheze sarcina ei – acum e in a cincea luna – precum si pentru a gasi o buna rezolvare pentru problemele tot mai mari pe care le are cu varicele si spargerea vaselor mici de sange la picioare;
-rugati-va sa avem banii pentru a plati noul an de studiu al limbii ruse – trebuie platit pana la inceputul lunii septembrie ( 3000 RON).
In harul Lui,
Marius si Adriana
Articole similare:
