Astazi, 27 martie, in Ulan-Ude a nins noaptea si dimineata. Cand ne-am trezit, fulgi mari strabateau vazduhul. Mizeria si gunoaiele din oras, care incepusera sa se vada in toata «splendoarea» lor dupa topirea zapezii, au fost din nou acoperite si totul in jur era alb si curat.

«Veniti acum sa ne judecam», zice Domnul. «De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, se vor face albe ca zapada…» (Isaia 1 :18).

Albul curat al zapezii proaspete si versetul citit din Isaia chiar duminica seara mi-au adus aminte, printre altele, de «Belovo Mesetza», in traducere «Luna Alba». «Luna alba» pentru buryatzii budhisti tibetani este luna care precede Anul Nou budhist, sarabatorit anul acesta in noaptea dintre 17-18 februarie. Este un timp special, o luna in care ei trebuie sa se curateasca pentru a intra innoiti in noul an – de aici denumirea de «luna alba».
Cum «se curatesc»? Printre altele, se roaga (cui ? – duhurilor si lui Budha), poate incearca sa se impace cu cei cu care sunt certati, mananca multa mancare alba (lapte, samantana, branza, etc.), isi fac mici cadouri unii altora. Intr-una din zilele premergatoare Anului Nou se spala acasa pe tot corpul cu o batista alba, pentru curatirea trupului si a sufletului, iar apoi aceasta batista este arsa intr-un foc ritual.

Era seara zilei de 16 februarie. Terminasem cursurile si cand am iesit in curtea universitatii am vazut un grup mare de oameni. Erau buryatzi, stransi cu totii in jurul a doua iurte (colibe) facute din crengi. Alti buryatzi veneau, inconjurau iurtele de trei ori, indesau batistele cu care se spalasera acasa intre crengile iurtei, aruncau cateva monezi intr-o cutie care se afla in apropiere si apoi se alaturau celorlalti, asteptand. Ici-colo printre ei erau si cativa rusi, probabil adepti si ei ai budhismului. S-au strans in jur de vreo 2.000 de oameni. Era cea mai mare multime de buryatzi pe care o vazusem vreodata. Au venit apoi cativa calugari budhisti si au citit un fel de rugaciuni, invocand spiritele, apoi au dat foc iurtelor. Odata cu iurtele au ars si batistele «murdarite» in spalarea rituala. (Atunci nu intelegeam tot ce se intampla, doar ma gandeam ca e un ritual premergator Anului Nou. Profesoara de limba rusa, o buryata religioasa, mi-a explicat mai tarziu ceva din ce s-a intamplat acolo).

M-am plimbat printre ei. Am plans si m-am rugat pentru ei si pentru mantuirea lor. M-am rugat pentru ca adevarata Lumina – Isus – sa-i lumineze si sa-i elibereze din intunericul spiritual in care traiesc (Budha se traduce «Iluminatul»). M-am rugat pentru o reala, o adevarata curatire a lor, posibila doar prin sangele lui Isus, Cel care ii iubeste atat de mult !
Am plans si m-am rugat si pentru mine si pentru ceilalti crestini. M-am rugat pentru mai multa dragoste si compasiune pentru cei nemantuiti. Pentru o dorinta mai mare de a le impartasi Evanghelia. Pentru ca sa traim mai mult in lumina si pentru a lumina mai clar si mai tare, ca cei din jur, vazand faptele noastre drepte, sa preamareasca pe Tatal nostru care este in ceruri !

1 aprilie 2007

Mare parte din timpul nostru este ocupat cu invatatul limbii ruse (in jur de 6 ore in fiecare zi). Unii oamenii care ne aud spun ca vorbim bine ruseste pentru doar trei luni de invatat limba. Cateodata insa nu mai avem rabdare cu noi insine. Uneori ne simtim ineficienti si parca am vrea sa stim mai multe si mai repede, sa intelegem si sa putem vorbi cu oamenii, sa putem fi implicati mai mult in lucrare aici ! Citisem in cartile despre misiune de «socul cultural si lingvistic», precum si de sentimentele de ineficienta cu care se confrunta, intr-o masura mai mare sau mai mica, toti misionarii dupa primele luni petrecute pe campul de misiune. Dar acum, traindu-le pe pielea noastra, parca e altceva decat in carti !

Fetitele au inceput si ele sa vorbesca cateva expresii in limba rusa, mai ales atunci cand se joaca cu copiii. O bucurie pe care o avem este ca cineva s-a oferit sa ne ajute pentru a putea plati ca Noami sa mearga la gradinita pana la vacanta de vara. Maine va fi prima zi de gradinita si speram ca fiind zi de zi intre copii sa invete mai repede limba rusa. Pentru ea invatarea limbii e importanta si destul de urgenta, avand in vedere ca la toamna va avea sapte ani si ar trebui sa mearga la scoala.
Vreo saptamana am fost cu ea prin policlinici si spitale pentru tot felul de analize, dar slava Domnului ca toate sunt gata (ne-a ajutat mult sora Olga, care este asistenta-sefa la una din policlinicile din Ulan-Ude). Noi ne gandim ca ii va fi destul de greu sa se adapteze, dar ea este entuziasmata de gandul ca va merge si va invata cuvinte rusesti, iar apoi va putea sa o invete si pe sora ei mai mica acasa.
Intr-una din seri, cand ne rugam impreuna inainte de culcare, Naomi a avut un gand interesant. Vazuse ea prin oras tot felul de panouri publicitare si ne-a zis ca s-a gandit sa puna pe toate afise despre Domnul Isus. Apoi foarte bucuraoasa ne povestea cum ar desena ea toate blocurile cu desene despre Isus, pentru ca toti oameni sa afle despre El. I-am spus de proiectul bisericilor evanghelice din Ulan-Ude de a inchiria cateva panouri publicitare si a pune in periada Pastelui afise evanghelistice. A hotarat sa daruiasca banii din pusculita ei pentru asta. Am fost asa de bucurosi sa vedem in ea dorinta mare de a impartasi cumva Vestea Buna oamenilor care nu-L cunosc pe Isus !

In rest slujim aici in masura in care limba ne permite deocamdata. Printre altele, am contribuit cu bani din banii daruiti de voi la cumpararea unui microbuz al bisericii pentru calatorii misionare (aceasta masina e foarte importanta, avand in vedere distantele de ordinul sutelor, uneori miilor de kilometri care trebuie strabatute pana la diferite puncte de misiune in Buryatia si in afara ei). Am ajutat la condusul masinii in cateva calatorii – pentru asta nu e nevoie de multe cuvinte, doar de un pic mai multa atentie avand in vedere ca volanul e pe partea dreapta (multe masini de aici sunt aduse din Japonia, unde asa se circula) ! Iar aceste calatorii au fost si ocazii excelente de a mai cunoaste oameni, locuri si obiceiuri, precum si de a practica limba rusa. Cateva zile am avut grija de copiii lui Costea, pastorul de aici, in timp ce el era plecat intr-o calatorie, iar sotia lui, Natasa, trebuia sa se pregateasca pentru examenul de licenta. Cam o saptamana in luna martie eu am stat la pat cu dureri mari la coloana in zona lombara, aproape nu ma putem misca, dar acum durerile sunt mai mici (probabil e un inceput de hernie de disc, am mai avut astfel de dureri si in Romania).

Multumim foarte mult celor care va rugati pentru noi ! Zilele trecute cand am fost la internet am fost asa de bucuros sa gasesc o scrisoare trimisa de cineva din Romania exact in perioda in care eu eram bolnav la pat, scrisoare in care imi scria ca se roaga pentru sanatatea mea, desi eu nu-i spusesem ca sunt bolnav. Am vazut si in acest fel cum Dumnezeu leaga duhurile noastre unele de altele prin Duhul Lui, care stie totul.

Ne-am bucurat sa avem oaspete pentru trei zile pe fratele Nicolae Cerchez, roman din Cernautzi (Ucraina), venit in Ulan-Ude pentru planificarea unei evanghelizari ce va avea loc in luna septembrie in mai multe locatii din Buryatia. De asemenea, luna trecuta au trecut pe la noi o familie din Anglia (Peter si Julie Bartlett, impreuna cu cei doi copii), aflati intr-o calatorie misionara prin Rusia, China si Karghizstan, familie pe care noi o cunosteam din perioada in care am fost in misiune in Oltenia. Intalnirile cu ei au reprezentat momente de inviorare pentru noi !

MOTIVE DE RUGACIUNE :

-pentru buryatzi si mantuirea lor ; pentru ca Dumnezeu sa scoata mai multi lucratori la seceris ;
-pentru Naomi, sa se acomodeze cat mai bine la gardinita, sa-si faca prieteni si sa invete limba rusa ;
-pentru sanatatea mea ;
-pentru depasirea sentimentelor de ineficienta cu care ne confruntam uneori in aceasta perioada .

In harul Lui,
Marius si Adriana

Articole similare:

1. A trecut deja o luna – Ulan-Ude, Buryatia
2. Protectie noastra spirituala – Ulan-Ude, Buryatia
3. Chemarea Siberiei – Ulan Ude – Buryatia
4. Avem vesti bune si motive de multumire – Ulan-Ude, Buryatia