Inchinarea adevarata – Va veni vremea, spunea Domnul, cand oamenii se vor inchina altfel. Ma tot intrebam si inca o mai fac uneori, la ce se referea El? Este de o importanta vitala pentru ca noi suntem chemati sa fim inchinatori si o vom face mereu. Nu va fi acel mod plictisitor in care o facem deseori ci va fi ceva real si diferit. Cred ca va fi atat de diferit incat si despre aceasta putem spune ca mintea noastra nu poate cuprinde ceea ce va fi acolo.

Avem atatea versiuni despre aceasta stare de inchinare: unii credem ca a canta inseamna inchinare, altii ca ar trebui sa ne si rugam ca sa fie inchinare, iar de aici putem extinde si la alte activitati care privesc relatia noastra cu El.

Cati dintre noi insa am realizat ca inchinarea incepe odata cu viata noastra spirituala si este pentru vesnicie. Cand Pavel vorbeste despre inchinare si inceputurile ei el spune ca: “trebuie sa te aduci ca un sacrificiu viu, sfant si placut lui Dumnezeu – acesta este actul vostru spiritual de inchinare”, el continua insa si loveste acolo unde ne doare mai tare, la modelul pe care il caram cu noi.

Daca ar fi sa redau cu cuvintele mele ceea ce spune el in versetul 2 din Romani 12, lucrurile ar suna cam asa: “renuntati la a va mai inchina dupa modelele voastre dinainte, care sunt si modelele lumii acesteia. Innoiti-va mintea, transformati-o!” Adica nu mai traiti cu speranta ca lui Dumnezeu ii place pana la urma orice fel de inchinare, orice fel de viata, renuntati la a-L mai impresiona cu lucrurile din lumea asta. Dar care sunt acestea?

Pai cu ce te impresioneaza lumea? In primul rand cu exteriorul – ei bine inchinarea nu are nimic de-a face cu asta, pentru ca inchinarea nu este un act exterior. Cand Dumnezeu vorbeste despre inchinare ca si act el se refera la samariteni si spune ca: ”Voi va inchinati la ce nu cunoasteti” adica nu intelegeti inchinarea deloc, aveti impresia ca va inchinati bine dar nu e asa, dar: “vine ceasul … cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si adevar; pentru ca ei sunt acel fel de inchinatori dupa care se uita Tatal”.

Este atat de important sa stim sa ne inchinam! Inchinarea mea inseamna predarea mea totala, aceea este inchinare. Nu se refera la ce fac ci la ce sunt. Daca eu renunt la a avea doua fete, la a impresiona prin lucrurile exterioare, care de multe ori nu au nimic in comun cu cele din suflet, atunci aceea devine inchinarea mea sunt eu insumi, si nu cuvintele mele sunt inchinarea, nu volumul meu este inchinarea, nu cunostintele mele sunt inchinarea, ci eu, eu cu tot ceea ce sunt. Odata ce mi-am schimbat mintea si nu ma mai inchin si eu cum o face lumea, Il determin pe El sa mi se descopere intr-un mod nou.

Imitatia nu este inchinare si actul exterior nu este inchinare. Ci inchinarea este predarea, iar de acolo urmeaza adevarata inchinare, a celui care este el insusi inchinat Domnului. De acolo zic urmeaza acea stare de inchinare in duh si adevar, iar exteriorul este doar expresia starii mele launtrice.

Il privesti pe David cand are o exprimare a inchinarii lui prin dans. Este greu de inteles de cei mai multi dintre noi pentru ca, suferim ca si sotia lui de lipsa de intelegere a unui om inchinat el insusi. Gasim atatea modele de exprimare. Uneori inchinarea este o exprimare verbala sub forma de cantece, alteori o exprimare sub forma unor mesaje (pe care le mai numim noi predici), alteori inchinarea se exprima si in moduri pe care nu le intelegem de loc.

Dar ea nu este exprimarea ci sursa exprimarii. Acolo este sediu inchinarii. Poti imita toate aceste exprimari fara a avea macar habar de inchinare, si la aceasta se refera Pavel cand spune: “transformati-va mintea” si “inchinati-va pe voi insiva lui Dumnezeu, pentru ca s-a indurat de voi”. Traiti prin Duhul, umblati prin Duhul, inchinati-va prin Duhul pentru ca acolo este dimensiunea care ii place Tatalui.

Si ca un ultim gand: rugaciunea mea este ca biserica sa ajunga sa traiasca ca un trup inchinat Domnului. Dar ceea ce face ca acest trup sa fie sacrificiul de care vorbeam, este fiecare madular inchinat Lui. Esti tu unul dintre ele?

Duhuri, demoni si dorinta de eliberare (marturia lui Renu) – Intr-o zi am aflat ca o fata care tocmai terminase o scoala de ucenicizare dintr-o alta zona din India doreste sa vina in Patna. Ne-am interesat un pic despre ea si am aflat ca va avea nevoie de suportul nostru spiritual, ca este de curand intoarsa la Dumnezeu. O cunosteau cei de la baza de aici pentru ca in perioada in care noi am fost acasa, ea avusese in Bihar perioada de practica.

Cand noi am sosit de acasa era la doua zile dupa ce ajunsese si ea, asa ca ne-am putut cunoaste de la inceput. Era dintr-o familie de crestini nominali din India. Am inteles din marturia ei ca avusese o viata distrusa. Fusese casatorita cu un baiat hindus, care mai tarziu a parasit-o si s-a recasatorit. Am mai aflat ca intr-o zi, a venit la locul ei de munca un fel de vrajitor, care i-a facut ceva si s-a predat unuia dintre cei mai puternici zei din hinduism, Cali.

Au trecut cateva zile si a inceput sa se simta rau. Am trimis pe cineva cu ea la spital, insa pe drum ne-a sunat pe mine si pe Daniel Ranjan si a inceput sa tipe la telefon si sa ne acuze de tot felul de lucruri care erau doar in mintea ei.

Nu am stiut cum sa reactionam pentru ca era noua si stiam ca este ceva demonic la mijloc. Apoi, a doua zi am vorbit cu ea si din nou ne-a acuzat de tot felul de iluzii ca dupa cateva minute in care i-am explicat ca este gresita, sa inceapa sa planga si sa isi ceara iertare.

Au trecut alte cateva zile si alte experiente. Intr-o noapte primesc un telefon sa vin de urgenta la baza ca nu mai stiu ce sa faca cu ea. Tipa cat poate de tare, de se oprea lumea pe strada si se uita in casa sa vada ce se intampla. Se rugau toti pentru ea, iar cand porunceau duhului sa taca, tacea. Cand am venit era epuizata, nu mai tipa.

A vrut sa vorbeasca cu mine si pentru o ora mi-a spus toata marturia ei. Va marturisesc ca era atata demonism in tot ce a facut si spunea ca simteam asa o presiune peste mine pe care nu o poti exprima in cuvinte. Dar cuvintele ei m-au socat. Nu am permisiunea sa va redau unele lucruri dar pot spune ca s-a dat cu totul duhurilor demonice si acestui om. Imi explica cum noaptea auzea vocea lui, iar uneori a doua zi o suna si continua la telefon ce vorbise noaptea. Si multe, prea multe, altele.

Lucrurile au tot avansat stand aici pana acolo incat intr-o zi ne-a zis ca noaptea l-a visat din nou pe acel om care se inchina intr-un templu si ca l-a visat pe zeul Cali. Mi-este greu sa va redau, dar in momentele in care duhurile incep sa vina asupra ei, i se face rau, nu mai are putere in trup de loc si exista o presiune asupra ei pe care o poate resimti oricare altul care se roaga pentru ea.

Cand si-a inchinat viata diavolului acel om a pus-o sa bea ceva, si atunci cand cei de la baza unde a facut DTS-ul s-au rugat pentru ea. Ne spunea ca a scos lichidul acela, insa acum spune ca tot mai este ceva in ea, ca simte asta. Mi-este greu sa spun vreo concluzie, dar ceea ce am realizat este ca in Bihar starea ei a devenit rea, si asta pentru ca este o lume spirituala puternica.

Ea a veni aici pentru a ajuta la lucrarea pentru dezvoltarea comunitatii, insa este prea devreme si prea greu. Am decis sa o trimitem inapoi acasa si in cateva zile probabil ca va pleca. Dumnezeul cerului si al pamantului sa se indure de ea si fie ca duhurile acelea sa fie alungate in numele Celui ce a zdrobit capul diavolului.

Rugati-va pentru ea, dar mai mult decat atat, nu uitati ca si noi ceilalti suntem atacati pentru ca cel rau vrea sa zdrobeasca orice suflet neveghetor si slab. Fie ca Domnul sa ne trezeasca si prin aceasta experienta!

Despre noi – Am reusit, asa cum era de asteptat, sa ne readaptam. Am avut o multime de musafiri, chiar vorbeam cu Luiza si cred ca vreo 8 zile am avut mereu musafiri. Am fost binecuvantati sa avem si niste prieteni din Brazilia pentru vreo 3-4 zile si am avut o partasie excelenta cu ei.

Intre timp a trebuit sa alergam pe la politie sa ne inregistram, dar vreau sa va spun ca peste tot Dumnezeu a revarsat binecuvantarile Lui. La scoala cand am ajuns mi-au spus ca este totul bine si ma vor suna in perioada urmatoare sa ma anunte cand pot sa reiau cursurile, asa ca toata slava sa fie doar Celui caruia ne-am dat ca o jertfa vie.

Boala nu prea ne-a ocolit nici ea, atat eu cat si Emma am fost raciti si inca suntem, dar va trece, iar Luiza astazi a avut dureri de cap destul de mari, speram insa ca sunt toate trecatoare.

Asadar toate imbinate formeaza lucrarea lui Dumnezeu pentru si in noi. Multumim pentru suportul pe care il putem simti si vedea si pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere sa ne inunde inimile tuturor care traim pentru El.

Pria – nu stiu daca va mai amintiti de Pria. Am scris cu mai multe luni in urma despre ea. Am intalnit-o la o biserica nominala. Apoi a venit cu noi la DTS si desi nu a fost studenta, ea a participat la cursuri. Pentru o perioada nu am mai stiut nimic despre ea, mai ales cat am fost acasa, insa am aflat ca a fost cel putin o familie care s-a rugat acasa pentru ea.

Ei bine, odata reintorsi ne-am interesat de ea si am aflat ca intre timp ea a inceput sa mearga la un grup de casa cu o parte dintre cei de la baza noastra. Si nu numai atat, dar sora ei mai mica a inceput si ea sa mearga si este chiar mai hotarata decat Pria.

Imi spunea Santosh (liderul de acolo) ca i-a adus chiar si pe unii colegi de la scoala si asta ne-a dat aripi, pentru ca am ales intr-un moment sa o luam la noi acasa la masa si de acolo a pornit toata aceasta poveste. Ea are nevoie de rugaciunile noastre, pentru ca este foarte activa si deseori isi neglijeaza viata, si a slabit foarte mult in ultima vreme.

Alte vesti – Asa cum scrie si Paul in mesajul lui, am gasit o casa noua pentru lucratori si DTS. In mai putin de 3 ore am reusit sa o vedem, sa finalizam totul si chiar sa semnam contractul de inchiriere. Este casa unui catolic care a fost foarte entuziasmat ca vrem sa o luam si s-a dovedit pana acum a fi un om deosebit.

Anul acesta Conferinta Tineri Pentru Misiune din estul Indiei va fi organizata in orasul nostru in luna martie. Sa ne rugam pentru toti cei ce vor veni ca Dumnezeu sa-si dea binecuvantarea Lui si sa ne vorbeasca tuturor. Va fi cred cea mai mare provocare in ceea ce priveste organizarea si asteptam sa ne intalnim in jur de o suta de lucratori, care activam in zona de est.

Zilele astea am umblat si am vazut mai multe terenuri din afara orasului, la 2-3 km. Continuam sa multumim ca Dumnezeu ne-a binecuvantat cu aceasta viziune si ca o parte dintre dumneavoastra ati facut ca aceasta viziune sa devina din ce in ce mai reala si palpabila. Noi speram ca anul acesta sa putem sa pasim mai inainte si sa gasim ceva care serveste scopului lui Dumnezeu aici, un teren pentru o baza de misiune. Si Dumnezeu sa binecuvanteze ceea ce avem si faca El sa se inmulteasca!

Multumim pentru suportul si inima cu care lucrati impreuna cu noi si va dorim o luna abundenta in care sa fim inchinatori reali!

Impreuna cu Dumnezeu,

Marian, Luiza si Emma impreuna cu echipa TPM Patna

Articole similare:

1. Tot mai multa nevoie de rugaciune in India – Marian si Luiza – India
2. India, locul unde Dumnezeu lucreaza – Marian si Luiza – India
3. Razboi spiritual – Marian si Luiza – India
4. Incursiune in necunoscut – Marian si Luiza – India
5. Un an pentru rugaciune – Marian si Luiza – India