Veniti si priviti lucrarile Domnului! (Ps. 46v8)

Au mai zburat cateva saptamani din viata noastra si am ajuns intr-o luna noua! Si pentru noi acest timp a insemnat un mare pas: reintoarcerea in India.
Aproape s-au implinit patru saptamani si asa de multe evenimente s-au petrecut! Abia asteptam sa va scriem si sa va trimitem ultimele vesti legate de razboiul spiritual in care suntem angrenati impreuna.

More…

In drumul spre India am calatorit cu bine. Nu ne ingrijoram atat de mult de noi, cat mai ales de Emma. Insa a rezistat fantastic de bine si chiar dupa aproape 50 de ore de calatorit, cand am ajuns acasa in Patna, inca mai avea puterea sa zambeasca la cererea noilor ei prieteni, indienii.

Adevarata provocare insa, a fost readaptarea la multe lucruri. A fost cea mai lunga pauza si asta s-a resimtit in trairile noastre personale si apoi, sigur in multele noutati: dintr-odata in loc de doi lucram in trei, daca se poate spune asa.

Eu, Marian, am revenit aici ca student si a trebuit sa merg la scoala, ceea ce insemna o organizare si mai amanuntita a programului zilnic, iar Luiza a trebuit sa acorde o mare parte din timp Emmei, asa cum era de asteptat.

Apoi, lucrarea noastra care este la inceput a fost puternic zguduita in sensul bun a cuvantului si … as putea continua, dar un lucru imi rasuna in minte si as vrea sa il notez pe tablita inimii – “… Dumnezeu este Imparat peste tot pamantul…” si daca El domneste asta este fantastic!

Tot ceea ce mai ramane de facut este sa-I recunoastem vocea si sa traim 100% pentru Cristos.

Asa ca “veniti si priviti lucrarile Domnului…” din luna februarie.

Echipa de DTS in Patna – Chiar inainte de a ajunge noi in India, o echipa de la Scoala de Ucenicizare dintr-un alt oras, aflat la mai bine de 1300 de km, a trimis una dintre echipe pentru perioada de practica in Bihar, iar Daniel Ranjan a avut grija de ei pe toata aceasta perioada.

Au fost o mare binecuvantare pentru noi si cei pe care i-am ajutat. Intr-o prima faza, au fost plecati la vreo 200 de km de orasul nostru, pentru a ajuta la o lucrare abia inceputa, dupa care au revenit in Patna.

Aici s-au implicat in mai multe lucrari, ajutandu-i pe Dani si Ioana, compatriotii nostri, dar si pe alti prieteni.

Ceea ce ne-a incantat a fost ca Dumnezeu a facut lucrari extraordinare prin ei, mai ales ca erau toti indieni si deci nu era nici o problema atunci cand era vorba de ceva public. Si Dumnezeu i-a folosit intr-un mod minunat!

Au distribuit cateva mii de brosuri, au facut evanghelizare pe strada, au pus filmul “Isus”, au jucat in mai multe scenete despre D-l Isus ca Mantuitor, atat pe strada cat si intr-una din bisericile locale,( construite in vremea cand englezii erau aici) si multe altele. Asa ca, prezenta lor aici a fost o reala binecuvantare pentru noi.

Marea provocare a venit in momentul in care am plecat impreuna cu ei si i-am dus in satul Paharpur, in care, asa cum spuneam si in alte mesaje, ne dorim sa incepem un grup de casa.

Nu am crezut ca Dumnezeu va lucra asa de mult si nici ca lupta va fi asa de mare. Conditiile in sat au fost grele, chiar prea grele pentru unii dintre ei.

Primele doua nopti nu au putut dormi aproape deloc. Marturiseau toti ca auzeau in intuneric pe cineva mergand prin stramta camera si fetele cel putin, erau pline de frica. Una dintre ele, din Butan, spunea ca nici acolo, macar ca este o tara budista si deci de asemenea plina de spirite, nu a trait asa ceva iar dupa doua zile a spus ca ea nu mai poate sta in sat si s-a reintors in oras.

In fiecare zi se rugau in casa ca Dumnezeu sa distruga puterea intunericului. Si este cu adevarat intuneric! In toata zona nu cunoastem decat doi crestini, unul s-a intors la Domnul acum un an prin Daniel si un altul prin altcineva.

Decisesem sa nu spuna nimic satenilor ci doar sa lege relatii cu ei si asa au facut, insa Dumnezeu este fenomenal. Credeti?
Oamenii au inceput sa vina la ei, mai ales cand se rugau si cantau in casa in care stateau, si singuri au inceput sa puna intrebari.
Cineva a venit bolnav si dupa ce s-au rugat pentru el a fost vindecat. O alta femeie, in timp ce ei cantau, a inceput sa se manifeste ciudat si ei s-au rugat pentru ea si a fost eliberata de duhuri si asta i-a incurajat pe ei, iar oamenii voiau sa afle mai mult.

Ba chiar cativa au venit si au zis: “Vrem si noi sa ne facem crestini!” cu toate ca nu inteleg mai nimic. Au vazut si auzit insa, ce face Dumnezeul nostru!

Intr-o zi, o femeie a venit la ei si le-a spus: “Dati-mi si mie o carte din aceea (Noul Testament) pentru nora mea ca vrea si ea sa citeasca.”

Asa ca zilele de acolo au fost impletite cu teama, lupta, biruinta si manifestarea lui Dumnezeu in mijlocul lor. Si din nou imi vin in minte cuvintele fiilor lui Core: “Veniti si priviti lucrarile Domnului!”

Noi lucratori – Dragilor, mare lucru este sa ceri lui Dumnezeu anumite lucruri si sa vezi cum face El minuni. Ceea ce urmeaza sa cititi nu este altceva decat raspunsul la rugaciuni si as vrea sa spun ca mai tot ce scriem este doar raspuns la rugaciuni, si deci mai multe rugaciuni mai multe raspunsuri.

Doi dintre studentii din echipa despre care am scris, s-au decis sa se reintoarca in Patna. Unul dintre ei se numeste Mathew (Matei) si este din Bihar.

A terminat intre timp o facultate de teologie si apoi a facut aceasta scoala de ucenicizare si s-a decis sa vina in Patna. Ceea ce m-a impresionat la acest tanar a fost motivul pentru care vrea sa lucreze prin agentia Tineri Pentru Misiune – www.TineriPentruMisiune.ro.
Imi spunea ca inainte a lucrat cu o organizatie si avea mari responsabilitati si primea si un salariu pentru asta, insa zicea el: “Nu simteam binecuvantarea lui Dumnezeu in banii aceia”. Asa ca s-a hotarat sa lucreze ca fiecare dintre noi, adica prin credinta. Ne rugam ca Dumnezeu sa rasplateasca asta.

Apoi spre sfarsitul perioadei cat au stat in Patna, una dintre fete care este din nord-est (o zona unde sunt crestini) ne-a spus ca si ea vrea sa se reintoarca, iar lucrarea in care vrea sa se implice este printre copii.

Numele ei este Hokali. Iubeste mult copiii si aproape doi ani a predat intr-o scoala guvernamentala, ceea ce confirma ca are inima pentru copii.

Dumnezeu sa ii binecuvanteze pe amandoi si nu vrem ca ei sa fie aici decat daca este si planul Lui acesta. Sa ne rugam de acum inainte si pentru Matei si Hokali.

De asemenea, printre noi mai este de curand o familie de straini, Iantz si Debora. Pe ei insa ii vom avea doar sase luni pe an pentru ca celelalte sase luni sunt focalizati pe evanghelizarea unui grup etnic din Burma (tara vecina Indiei) aflat in Thailanda, care se numeste Shan.

Along in Patna – Cu doar cateva zile in urma, Along, despre care sper ca va mai amintiti, a sosit in Patna. Aproape o saptamana a stat impreuna cu noi in apartament pentru ca baza unde mai sunt doua camere libere era plina cu echipa de la DTS.

Am avut un timp minunat cu el si ne bucuram mult de tot ca Dumnezeu l-a trimis aici. Venirea lui nu a fost fara incercari.
In noaptea in care a calatorit, cam in aceeasi zona in care, acum doi ani mi s-a furat unul dintre bagaje, cand s-a dus pana la toaleta in mijlocul noptii, cineva i-a luat geanta in care avea toti banii si incaltamintea pe care abia o cumparase.

Asa mila ne era de el, mai ales ca ii fusesera furati si banii. Insa Dumnezeu l-a incurajat prin ceea ce au facut unii dintre dumneavoastra. Asa ca am mers impreuna si si-a cumparat ceva de incaltat, caci mai ramasese doar cu o pereche de papuci! Aceasta l-a inviorat si a vazut inca o data ca Dumnezeu nu falimenteaza odata cu noi.

Acum el este la baza si sta intr-una dintre cele doua camere, insa pentru viitor, ne gandim foarte serios ce sa facem pentru ca va veni si Hokali care este fata si nu vor mai avea unde sta. As vrea sa mijlociti pentru asta.

Proiectul “o baza crestina in orasul meu” – Avem nevoie de spatiu mai mare si pentru scoala si pentru lucratori si toti sunt fara posibilitati pana in prezent asa ca … nu prea sunt multe variante.

Dumnezeu insa ne-a provocat la ceva maret. Ne rugam ca Dumnezeu sa faca o minune si sa putem cumpara un teren pe care sa construim propria noastra baza in care sa avem Scoala de Ucenicizare si unde ei sa poata sta fara teama ca luna viitoare nu vom mai avea cu ce plati chiriile.

Asadar, iubiti frati, va puteti alatura si acestei provocari pe care noi am numit-o “o baza crestina in orasul meu” si care este desigur, cea mai mare provocare a anului 2007.

Conferinta de misiune din Patna – Aici am avut o incercare mai mare. Asa cum scrisesem si in alt mesaj, cum probabil va amintiti, urma ca in Patna sa putem organiza o conferinta a tuturor lucratorilor din estul Indiei care activeaza prin agentia TPM.

Numai ca, cu cateva saptamani in urma, intr-un stat locuit in mare majoritate de crestini, cativa biharezi au fost ucisi, iar mesajul lasat in urma a fost ca biharezii nu au ce cauta in zona noastra. De aici totul s-a dat peste cap pentru ca o parte dintre cei care urmau sa participe la intalnire sunt chiar din acea zona si se tem sa vina in Bihar.

In aceasta situatie a trebuit sa anulam totul si s-a mutat conferinta in Calcutta iar peste cateva zile vom pleca impreuna acolo.

Alte vesti – Acum aproape doua saptamani am vizitat Purnia si grupurile de casa precum si pe Vijay si Asha.

Cel mai emotionant moment a fost cand a trebuit sa le inmanez o fotografie cu o familie din Romania care i-a adoptat (daca mi se permite termenul) si au promis ca se vor ruga pentru ei in fiecare zi de acum inainte.

Eram cu ei pe semiintuneric, la mica lumina a lumanarii, in fata “casei” din paie si pamant galben si cand le-am dat-o au inceput sa lacrimeze.

A fost asa de emotionant ca nu stiu cum as putea descrie, dar transmitem toata dragostea lor pentru toti care se roaga pentru ei si bineinteles in special pentru aceasta familie din Stejaru.

Echipa medicala din Delhi si-a anuntat intentia de a veni pentru o saptamana in Bihar la inceputul lunii aprilie. Sa ne rugam pentru asta.

Unii dintre cei ce veti citi acest mesaj o cunoasteti pe Cecilia T. Ea doreste sa vina in India pentru o scurta perioada, impreuna cu o prietena, si as dori sa ne rugam impreuna pentru ea, ca Dumnezeu sa ii binecuvanteze intentiile si sa o incurajeze in aceasta directie.

Sa nu uitam sa ne rugam si pentru Daniel si Bindu. De curand am gasit o scoala intr-un sat langa Paharpur. A fost o scoala privata si nu mai functioneaza. Noi dorim sa putem sa o redeschidem si macar ca este mica si nu pot incapea mai mult de 90-100 de copii, ea poate fi o sursa de venit pentru Daniel si Bindu care isi doresc mult sa poata incepe acest proiect de microfinantare. Dumnezeu sa ne calauzeasca cum stie ca va fi mai bine!

Luna aceasta am hotarat sa facem efortul de a cumpara doua motociclete pentru lucratori. Acestea ar putea fi folosite pentru deplasarea mai usoara si mai ieftina in sate, pentru vizitele pe care va trebui sa le faca cu regularitate lucratorii care se ocupa de plantarea de biserici.

Along se va ocupa de aceasta si speram sa putem achizitiona ceva mai ieftin din New Delhi in cursul saptamanilor urmatoare. Ne rugam ca Dumnezeu sa ne binecuvanteze cu ceva bun, mai ales dupa experienta pe care am avut-o cu prima masina.

Multumiri – Multumim si de aceasta data pentru suportul si credinciosia cu care multi dintre dumneavoastra va implicati in aceasta lucrare.

Intrucat o buna parte dintre finante au fost directionate catre echipa de DTS care a venit doar prin credinta in Bihar, va multumim in numele lor.

Multumim, ca si echipa, pentru suportul care face ca lucrarea sa nu se opreasca si cu care acoperim cheltuielile luna de luna, dar in special, pentru posibilitatea de a sustine impreuna prin rugaciune aceasta lucrare. Fie ca Dumnezeul oricarei binecuvantari sa va umple vietile de neprihanire, pace si bucurie in Duhul Sfant!

Intrucat informatiile din aceasta luna au fost destul de multe, ramane ca marturia lui Vijay si Asha, cu care ramasesem datori de luna trecuta, sa o putem publica intr-un numar viitor.

Slujitorii Regelui,

Marian, Luiza si Emma

Articole similare:

1. Tot mai multa nevoie de rugaciune in India – Marian si Luiza – India
2. India, locul unde Dumnezeu lucreaza – Marian si Luiza – India
3. Razboi spiritual – Marian si Luiza – India
4. Incursiune in necunoscut – Marian si Luiza – India
5. Un an pentru rugaciune – Marian si Luiza – India