(Recomand acest articol tuturor celor care vor sa se implice in misiune)
Suntem deja in luna august 2008. Este pentru multi o perioada de vacanta si deconectare de la serviciu si de la o parte dintre activitatile de rutina ale vietii. Altii poate ca deja ati reluat tot acest proces si va ganditi la urmatoarea vacanta.
Pentru noi timpul inseamna perioade in care esti extrem de ocupat si perioade in care pare ca esti mai liber, de multe ori acestea fiind insa momente premergatoare altor perioade aglomerate. Zilele unei saptamani sunt toate la fel, iar vacantele sunt pentru multi doar ceva ce poate va fi anul acesta sau poate ca o lasam pentru anul viitor.
Am nu putini prieteni care spuneau dupa 3-4 ani ca nu stiu ce este aceea pauza si ca presiunea programului sau a structurii din care faceau parte i-a impins la epuizare totala si, dupa cativa ani de solicitare maxima, s-au imbolnavit si/sau au renuntat la lucrare. Pe alti lucratori i-am gasit mult mai stricti cu ei si cu timpul lor, reusind astfel sa-si aloce in fiecare an o perioada de pauza pentru odihna.

Ce ar face insa Dumnezeu, care este opinia Lui in toata aceasta situatie?

As vrea sa va introduc putin in viata mea si stiu ca nu putini sunt in aceeasi situatie. Toata viata de cand am devenit crestin, mi-am dorit sa traiesc pentru El. La inceput m-am rugat in fiecare zi sa pot macar vorbi cu cineva despre El. O implinire fenomenala era in inima mea cand acest lucru devenea realitate. Ce iti poti dori mai mult decat atat? Nevoia din jur insa, devenea o povara pentru mine. Au trecut ani de atunci si acum sunt de o buna perioada in bezna nebuna a Asiei, India.

Prima perioada? Ingrozitor! Te simti cel mai inutil, cel mai nefolositor. Tu care vorbeai cu atatia, care aveai potential, care erai poate viitorul bisericii sau dimpotriva rebelul lui Dumnezeu de neoprit, sa te trezesti ca nu esti in stare sa spui cinci cuvinte in limba locala. Ai face orice, ai fi gata sa te compromiti chiar, doar-doar sa fii acceptat si implicat, sa simti cumva ca esti folositor.

Urmeaza perioade de sus si de jos. Uneori incepi sa te simti necesar, alteori urci pana la irealul de a te considera esential, si apoi vin perioade cand din nou te vezi … un nimeni.

Doamne, te intrebi, chiar ma vrei aici? Ce vor crede cei de acasa? Ma vor intelege sau ma vor compara cu ce fac altii? Au fost intrebari care au venit in mintea mea si stiu ca toti se confrunta cu aceasta, dar este greu de marturisit, caci este suficienta criza prin care treci ca sa te zdrobesti si in felul acesta.

Dupa aceasta perioada in care, pe de o parte cei de pe campul de lucrare vad in tine doar un strain indraznet care vorbeste mereu de ce avea el acasa si cei de aici nu au, iar pe de alta parte cei de acasa mereu asteapta numere in ordine crescatoare, vine perioada in care se cladeste o identitate.

Nu stiu daca sa o numesc identitate in Cristos sau nu, dar scad asteptarile, pretentiile si ce cred altii despre tine nu mai este piatra din capul unghiului. Cu alte cuvinte iti revii si tu un pic, dar si cei de acasa devin mai realisti si dintre ei se vor selecta oameni care au inima lucrarea si care vor fi mereu alaturi de tine, de cei care au ars pentru lucrarea lui Dumnezeu rapid ca o foaie de hartie.

Pana aici este un traseu destul de comun insa, de aici experientele sunt destul de diferite in functie de tara in care te implici, presiunea spirituala, libertatea de a vorbi despre El cu oamenii din jur, dar si de lucrarea pe care o faci.

Pentru mine lucrurile au mers in felul urmator. Dupa o perioada am primit impulsul puternic din partea Duhului lui Dumnezeu de a ne implica in lucrarea de pionierare a bazei in care suntem acum. A fost extrem de greu la inceput; mi-e greu sa spun ce a fost mai greu pentru ca cel mai relevant verset probabil ca era cel in care Ilie Tisbitul se plangea Domnului spunand: ”am ramas numai eu singur, si cauta sa-mi i-a viata”. Dar prin puterea Lui, Ilie din mine a inceput sa vada cum Dumnezeu este Dumnezeu, El raspunde si merge inaintea noastra (usor de spus, bine stiut, greu de mentinut).

El a trimis corbi si lucrarea Lui a luat viata. Si de aici incepe a doua aventura – ceea ce iti doareai se implineste vazand cu ochii. Vorbesti putin limba, cunosti oameni si lucrarea se extinde. Este un timp de extaz, dar atentie, si de epuizare.

Pentru mine si Luiza era in primul rand familia, iar mai apoi a aparut si primul copil, apoi societatea- in fiecare zi trebuie sa alergi pe undeva fie sa rezolvi anumite hartii, fie sa platesti taxe sau chiriile, iar mai incolo a aparut scoala in care se duc multe ore din zi.

Mai sunt prietenii de aici pe care trebuie sa ii vizitezi, apoi trebuie sa lucrezi ore bune dintr-o luna pentru a tine o evidenta clara a finantelor atat personala cat si a lucrarii in care esti implicat, si bineinteles, sa tii legatura cu cei de acasa. Trebuie sa comunicam, sa stim unii de altii, sa ne rugam si sa ne incurajam. Oare am uitat de ceva … O da! Am uitat de lucrare, ca doar ea este cea mai importanta, nu? Pentru asta am venit.

Si asa incepe concursul zilnic pe care l-am numit: “Depaseste-te pe tine insuti”. Responsabilitatile, mai ales de lider, alaturi de tot ceea ce am descris mai sus, m-au implicat deseori in aceasta competitie in care voiam sa fac mai mult decat permit cele 24 de ore si mai ales, mai mult decat poate trupul acesta sa duca. Am inceput apoi sa simt dureri (in cazul meu de spate) dar si o oboseala exagerata si apoi incet incet sa fiu constrans sa neglijez fie timpul pe care trebuie sa il petrec cu familia, fie alte activitati. Vacanta? A devenit o gluma, in care doar cei care nu cunosc ce implica acest proiect mai credeau.

Imi amintesc ca au fost mai multe situatii cand am vorbit cu prietenii, cea mai recenta situatie fiind acum in iunie, si ziceau ba chiar credeau ca noi cei din lucrare nu prea avem un program si ca, la urma urmei, poti sa iti iei vacanta cand vrei si cat vrei pentru ca nu este seful sa te intrebe “de sanatate”.

Revenind insa la realitate, lucrarea si dorinta de a face cat mai mult pentru Dumnezeu este vitala. Ea iti da impuls, te relanseaza si te tine motivat. Insa principiul de baza mai corect enuntat este acesta: lucrarea si odihna sunt vitale, neglijarea oricareia dintre ele o va afecta pe cealalta si implicit va determina falimantul lucratorului.

Ce ar face insa Dumnezeu, care este opinia Lui in toata aceasta situatie? Ei bine, Dumnezeu doreste ca viata noastra sa fie inflacarata pentru El, dar nu lipsita de intelepciune. El a cerut ravna pentru lucrarea Lui, dar in tot acest tumult El a cerut mereu oamenilor Lui sa se odihneasca si El insusi pe pamant, in toata agitatia vremii, a gasit timp pentru odihna.

Si acum sa nu credeti ca spun aceasta ca unul care reuseste sa gaseasca echilibrul, ci ca unul care a descoperit nevoia de echilibru. Ma rog ca Dumnezeu sa va puna pe inima sa mijlociti pentru noi ca familie, sa gasim acest timp, dar si mai mult sa ii incurajati pe cei implicati in lucrare sa inteleaga ca Dumnezeu prefera mai degraba un caine viu decat un leu mort.

Esti mai eficient o viata fata de doar cativa ani!

Un nou membru in familie – In luna iunie am primit confirmarea ecografistului ca urmeaza sa mai avem un bebe. Am fost si suntem asa de incantati! Aceasta se va intampla in luna februarie 2009. In perioada aceasta Luiza s-a simtit destul de rau, parca chiar mai rau decat a fost cu Emma insa, asteptam vremurile bune. A fost un pic mai greu dar … toate vin si trec.

Acum planurile noastre au suferit anumite modificari si daca vom mai fi pe pamant, la finalul acestui an dorim sa ajungem in Romania.

Rugati-va pentru Luiza in perioada aceasta sa poata face fata provocarilor care ne stau inainte si ca Dumnezeu sa poarte de grija viitorului membru din familia noastra.

Mica noastra vacanta – Unul dintre principiile organizatiei Tineri Pentru Misiune este: “Mai intai sa faci (sa implinesti) si dupa aceea sa inveti pe altii” – si ca sa implinesc si eu acest principiu, inainte de a scrie articolul de mai sus am implinit ceea ce solicit fiecarui misionar – sa se si odihneasca.

In luna iunie am reusit sa mergem pentru o saptamana in vacanta. Am avut posibilitatea sa mergem intr-un loc special amenajat si destinat exclusiv misionarilor unde tot personalul se comporta extraordinar. Am stat aproape o saptamana si am reusit sa ne odihnim un pic. Multumim Domnului pentru acel timp.

Probleme de sanatate (Marian) – Dupa mai multe luni in care am fost destul de bine cu spatele, am avut din nou probleme datorate in special drumurilor.

In perioada aceasta a plouat mult si drumul din fata blocului unde stam aproape ca nu mai poate fi numit drum. Nu exista nici o bucatica de asfalt pe aproape un kilometru! Si nu doar acesta ci mai multe drumuri sunt extrem de afectate.

Ba chiar intr-una din zile, am intrat cu masina in namol si aproape 3 ore am muncit cu mai multi prieteni si cu un tractor si o alta masina pana am reusit sa o scoatem de acolo. Uneori totul este acoperit cu apa si nu stii ce este sub apa. Sunt portiuni unde apa a ajuns la aproape jumatate de metru pe artere principale.

In urma acestei situatii a trebuit sa stau cel putin o saptamana in pat pentru a se diminua durerea si a fi apt sa pot iesi din nou pe strada. Motivul de rugaciune se poate deduce in mod logic: Dumnezeu sa se atinga miraculos de spatele meu si sa schimbe situatia de aici.

O noua casa – Dumnezeu a mai facut o minune. Stiti ca noi cautam o casa sa ne mutam. Intre timp renuntasem la idee pentru ca preturile erau prea mari dar, cu aproape o luna in urma, am primit un telefon de la niste prieteni misionari si ne-au zis ca in fata apartamentului lor este o familie de catolici care stau in alta tara si ca vor sa dea apartamentul in chirie.

Am mers acolo si am semnat un contract de inchiriere de la 1 august, iar pretul a fost mult mai bun decat gasisem inainte (dar asta dupa lungi negocieri – desigur).

Nu ne-am mutat inca, pentru ca o echipa de DTS sta acolo pentru doua saptamani, dar dupa ce il vom zugravi, spre sfarsitul lunii august ne vom muta. Ne este destul de greu sa plecam de aici dupa mai mult de 4 ani, insa simtim ca este vremea sa facem acest pas. In locul nostru aici insa va veni Paul asa ca vom putea sa revenim aici oricand sa il vizitam.

A inceput DTS-ul (Scoala de Ucenicizare) – Am inceput in sfarsit ceea ce am asteptat, DTS-ul, raspunsul multor rugaciuni si a unei munci imense.

Nu scriu foarte mult despre aceasta insa va recomand pentru a afla mai mult, sa cititi articolul scris de Paul S. in care apar diferite detalii. Vom reveni cu mai multe informatii in mesajul urmator. Sa mijlocim pentru studentii, profesorii si personalul scolii – pentru ca Dumnezeu sa transforme si sa ne poarte de grija in tot ce avem nevoie pentru aceasta lucrare.

Am fost surprins de un email in care liderul unui DTS din America a insistat sa vina in Patna. Le-am spus situatia si greutatile de aici insa au zis ca cel putin 2 saptamani din cele 2 luni de practica vor sa vina in Bihar. In perioada 1-15 august sunt aici si avem un timp deosebit cu ei. Fie ca harul Domnului Isus sa fie cu ei si sa ii ajute sa fie o lumina in acest loc.

Acceptati la LDC (Leadership Development Course) – Astazi am primit confirmarea ca suntem acceptati la cursul intensiv de 6 saptamani pentru pregatire de lideri din cadrul Tineri Pentru Misiune. Este printre putinele cursuri in acest domeniu tinute in Asia si este ceea ce avem nevoie in acest moment.

In luna octombrie si noiembrie vom lua parte la acest curs. Oameni cu un impact deosebit si experienta in problemele cu care se confrunta un lider vor fi dintre profesorii pe care ii vom avea in aceasta perioada.Vom avea posibilitatea de a avea colegi actuali si viitori lideri de baze in Asia.

Rugati dar pe Domnul sa lucreze in noi si sa ne echipeze pentru a avea impact atat aici cat si oriunde vom merge in numele Lui.

Misionari straini au plecat din Bihar – In ultima vreme putini lucratori straini au venit in Bihar. Ba mai mult, am fost putin socati sa vedem cum altii au plecat sau si-au anuntat intentia de a pleca spre alte zone.

Dumnezeu a avut un plan cu ei pentru o perioada de ani, si probabil este vremea ca ei sa plece de aici si altii sa vina. Sa ne rugam pentru noua generatie de misionari, ca Dumnezeu sa ii echipeze si sa ii trimita. El are un plan pentru fiecare dintre noi!

Nevoie de sustinere – Multi din echipa de aici au impartasit din greutatile lor. Cei mai multi datorita implicarii, nu mai au timp pentru copii, sau sa petreaca unul cu altul (sot-sotie). Au de asemenea probleme cu resurse de tot felul – cu alte cuvinte au nevoie de noi.

Scriu in continuare numele lor pentru a va reaminti de ei: Paul; Panalal si Sunita impreuna cu cei trei copii Pramila, Jotsna si Given; Habil si Shalomi impreuna cu copiii Misec si Sion; Along; Matei si Mary; Daniel si Bindhu impreuna cu cei trei copii Samuel, Pradighia si Prince; Ashiuli si Rupa (doua fete care ne ajuta in DTS pana la mijlocul lui August).

Multumim!!! Pentru efortul sustinut cu care ati ajutat aceasta lucrare pe plan spiritual, financiar dar si cu incurajari. Fie ca tot ce facem cu cuvantul sau fapta sa facem spre gloria Lui!

Slujind pe Regele Regilor,

Marian, Luiza, Emma si „bebe” impreuna cu echipa TPM Patna

Articole similare:

1. India, locul unde Dumnezeu lucreaza – Marian si Luiza – India
2. Tot mai multa nevoie de rugaciune in India – Marian si Luiza – India
3. Glorie si desertaciune – Marian si Luiza – India
4. Viziune si binecuvantare – Marian si Luiza – India
5. Un an pentru rugaciune – Marian si Luiza – India