Razboi spiritual – Marian si Luiza – India

Sep 1st, 2007 | By | Category: Marian si Luiza - India
{lang: 'ro'}

Mijlocitorii – o armata divina. Scriam doar cu ceva vreme in urma despre lupta care se intensifica in India, despre incercarile prin care trecem. Ele nu au incetat si tind sa cred ca, cu cat avansam, cu cat lucrarea merge la un alt nivel, cu atat lupta va merge si ea la un alt nivel.

Gandul pe care l-am avut in minte in ultimele zile a fost atat de puternic si de real: „Noi suntem un produs al mijlocirii”. Nu putem fi mai mult decat lucreaza Dumnezeu si Dumnezeu nu lucreaza mai mult decat ii cerem noi sa lucreze. Deci mijlocitorii sunt armata divina.

Cand vorbesc de mijlocitori ma gandesc la oameni care stiu sa stea in spartura, oameni care sunt conectati si pot simti si auzi in momentele de comunicare cu cerul chiar si lucrurile care nu le-au fost comunicate. Ei sunt oamenii care simt pericolele, inteleg durerile, lupta in lumea duhurilor si influenteaza zona pentru care se roaga.

Asta simt deseori cand vin acasa. Vad o echipa pe care nu o poate opri nimeni, care stie ce are de facut chiar daca nu s-au intalnit vreodata. Avem o chemare pentru zona aceasta si suntem conectati pentru a auzi de la Generalul intregului univers care este mutarea urmatoare.

Este de fapt pragul la care trebuie sa ajungem tot mai multi. Unii nu am ajuns atat de departe, dar este loc sa ne transformam in crestini responsabili, care avem angajamente pe termen lung, care ne documentam si stim ca facem parte din echipa. Razboi spiritual inseamna strategie si consecventa, presupune unitate si dedicare, dar mai presus de orice, este aspiratia spre o relatie matura cu Cel ce influenteaza tot ceea ce se vede si nu se vede.

Razboiul spiritual este lupta la care se inroleaza Dumnezeu, ingerii, mijlocitorii si instrumentele Lui, in cazul nostru, misionarii. Daca Dumnezeu si ingerii sunt la lupta, au mai ramas locuri pentru mijlocitori si misionari. Esti gata sa traiesti responsabil si sa fii parte din armata divina?

Din nou acasa – Sunt mai bine de doua saptamani cand, de urgenta, a trebuit sa venim acasa. A fost cea mai grea decizie pe care am avut-o de luat in ultima vreme. Datorita suferintei de care a avut parte Luiza, a trebuit ca in mai putin de 3 zile sa impachetam totul si sa zburam spre casa. Asadar, pentru cei care inca nu ati aflat, suntem din nou in Romania.

Despre Luiza – Cred ca era 22 iulie cand spre seara, Luiza a inceput sa aiba dureri groaznice undeva in zona abdominala. Totul a venit deodata.

Am crezut ca este ceva trecator insa toata noaptea s-a chinuit si nu a putut dormi. Ne gandeam ca ar fi vorba poate de ceva aer si am luat cateva medicamente pentru asta. A doua zi totul a fost bine insa spre seara durerea a reaparut. Am plecat la un spital si cei de acolo spuneau ca ar fi vorba de acelasi lucru la care ne gandisem si noi. Nu am avut pace in inima si ne-am dus la un alt centru medical unde am facut o ecografie. Acolo am aflat ca Luiza are un chist la ficat de vreo 13 cm si ca trebuia operat cat mai repede.

Ce nu puteam intelege era de unde venea durerea, intrucat chistul, dupa datele pe care le-am obtinut si noi, nu doare. Era insa ca o bila mare si indiferent cum statea, Luiza il simtea deplasandu-se. Mi-e greu sa descriu tot, dar in cateva cuvinte acestea au fost primele zile de durere si confuzie.

In doua-trei zile aveam sa mergem la vreo sase doctori. Toti ne-au spus ca trebuie operatie cat mai grabnica, insa nu stiam ce decizie sa luam. Daca am fi ramas in India ar fi fost recomandat sa mergem intr-un alt oras pentru operatie, la un spital mai bun, insa era costisitor si faptul ca Emma este inca atat de mica ne dadea peste cap. In cele din urma am decis sa zburam spre casa si acum, cand am vazut tot ce a implicat operatia dar si ingrijirea Emmei, realizez ca a fost planul Lui si cea mai buna decizie in ce ne priveste.

Ajunsi acasa, Luiza a fost internata in spital si operata. Am aflat atunci ca acel chist era chiar mai mare decat se vazuse la ecografie si ca nu numai el era problema ci si fierea care fusese afectata si nu mai functiona normal, producand durerea aceea.

Operatia a reusit. Desi s-a incercat sa se faca laparoscopie nu a fost posibil si a trebuit o interventie chirurgicala clasica cu taietura mare, intrucat chistul era localizat si in partea din spate a ficatului. Sunt in curand doua saptamani de cand a fost internata. Vor urma inca doua saptamani de stat in spital, iar dupa aceea, cam 6 luni de recuperare. Ceea ce ramane o provocare, dupa cum spuneau doctorii chiar azi, este evolutia ei de acum inainte, despre care ei au spus: “pana acum a tinut de noi evolutia ta, dar de acum inainte, numai Cel de sus te poate ajuta ca recuperarea sa fie cat mai grabnica!”

• Multumim lui Dumnezeu pentru faptul ca pana in momentul de fata recuperarea ei este evidenta si deja se poate deplasa, iar unul dintre cele cinci tuburi de drenare a fost deja scos.

• Ne rugam ca Dumnezeu sa faca minuni si recuperarea sa fie chiar mai rapida decat estimeaza doctorii.

• Sa ne rugam de asemenea ca Dumnezeu sa lucreze si nici un parazit sa nu fi ramas acolo, pentru ca altfel chistul va reaparea.

• Luiza a slabit destul de mult in aceasta perioada si sa ne rugam ca medicamentele foarte toxice sa nu-i afecteze stomacul.

Interventii miraculoase – Ce a fost uimitor sunt raspunsurile la rugaciuni. In noaptea cand avea dureri si ma rugam pentru ea, Luiza imi spunea sa continui sa ma rog pentru ca atat timp cat ma rog nu mai are dureri, dar daca ma opresc durerile vin iar.

Apoi in drum spre casa, in Turcia unde a trebuit sa stam peste noapte pentru urmatorul avion, a reaparut durerea. Dupa ce ne-am rugat, durerea a disparut, iar ceea ce este cu adevarat uimitor, dupa ce am instiintat pe mai multi de aceasta situatie si ne-am mobilizat sa ne rugam, durerile au incetat de tot pana in ziua operatiei. Ce Dumnezeu minunat avem si cum raspunde El la rugaciunile noastre!

Planuri de viitor – In ce ne priveste nu stim inca exact cat vom sta in tara si ce vom putea face in aceasta perioada. Cei din India ne scriu mereu si rugamintea lor este sa ne reintoarcem cat mai repede. Ce as dori este sa ne rugam, ca sa intelegem care este planul Lui pentru urmatoarea perioada.

Vesti pe scurt de la Daniel Ranjan – Acest mesaj nu l-am primit intr-o forma oficiala dar nici nu am vrut sa il modific. El insa spune multe despre incercari dar si despre raspunsuri la rugaciuni. Fie ca Dumnezeu sa ne dea in continuare inima pentru India!

„Scoala de Ucenicizare merge bine, iar saptamana care a trecut am avut subiectul „Mesajul Imparatiei lui Dumnezeu”. Este o invatatura extraordinara la care nu ne-am gandit si a avut de-a face mai mult cu problema inimii noastre si care sunt lucrurile care conteaza in Imparatia lui Dumnezeu pentru a ne ajuta sa devenim maturi in Cristos.

Aseara a fost un timp special in care cei mai multi studenti s-au deschis si au acceptat sa isi marturiseasca pacatele ascunse in inima lor. Putem spune cu adevarat ca Dumnezeu lucreaza si vedem cum rugaciunile ne sunt ascultate si vedem transformarea avand loc.

Pe zi ce trece ii vedem tot mai pregatiti pentru perioada de practica care se apropie cu pasi repezi. Studentii se ingrijoreaza destul de tare de banii pe care ii au de platit, iar unii dintre ei sunt atat de credinciosi la acest capitol incat si 2 rupii (14 bani) daca primesc ii dau pentru taxa scolara.

Ieri la intalnirea pe care am avut-o toti, ne-am gandit ca ar fi bine sa incepem urmatoarea scoala pe 21 ianuarie anul urmator.

Bindu (sotia lui) nu este bine. Pe fiecare zi ea este tot mai slabita, si asa cum am scris mai inainte presiunea sangelui o are tot mai mica. Nu ia medicamente si uneori nici nu mananca la timp. Mi-e greu si nu inteleg ce se intampla cu ea. Va rog sa continuati sa va rugati pentru noi.

Paul se va ocupa de acum inainte de contabilitatea scolii. Unul dintre prietenii lui Along, nu si-a spus numele, a binecuvantat DTS-ul cu 200 kg de orez.” – Daniel Ranjan

Multumim ca echipa pentru tot suportul acordat si pentru ca ne iubiti cu adevarat. Multumim ca familie ca in cei aproape patru ani care au trecut, am invatat sa fim o familie, am invatat ce este lucrarea de misiune, care sunt problemele cu care ne confruntam si am invatat ca numai fiind impreuna putem schimba lumea.

Iubindu-va cu adevarat,

Marian, Luiza si Emma, impreuna cu Echipa TPM Patna

Articole similare:

  1. Tot mai multa nevoie de rugaciune in India – Marian si Luiza – India
  2. India, locul unde Dumnezeu lucreaza – Marian si Luiza – India
  3. Incursiune in necunoscut – Marian si Luiza – India
  4. Echipa atacata in Chapra – Marian si Luiza – India
  5. Un an pentru rugaciune – Marian si Luiza – India
Tags: , , , , , , ,

One Comment to “Razboi spiritual – Marian si Luiza – India”

  1. Voinkov Dmitry says:

    Sunt din Rusia, zona muntilor Urali. In 1994 prin lucrarea fr. Iosif Ton am fost adus impreuna cu alti cativa tineri din Siberia la Institutul biblic Emanuel din Oradea pe care l-am absolvit in 1999. In 2000 m-am casatorit cu Monica(e dintr-un sat de langa Oradea, si ea a terminat la didactica, la “Emanuel”). Imediat dupa ce ne-am casatorit am plecat ca misionari in orasul meu matern, Pervouralsk, unde am trecut timp de 2 ani prin experientele similare celei descrise de carte Marian si Luiza. Acum locuim in Oradea.
    Rugandu-ma pentru tarile din fereastra 10/40 am adus inaintea lui Dumnezeu si India. Iar ultimele stiri auzite in luna aceasta la radio Vocea Evangheliei despre atacurile hindusilor extremisti impotriva crestinilor m-au socat foarte mult (de exemplu, m-a indurerat faptul ca multi crestini au acceptat sa se dezica de credinta lor si sa faca un ritual hinduist) si m-au facut sa mijlocesc zilnic pentru India.
    As vrea sa stiu in ce masura au afectat tulburarile acestea familia lui Marian si Luiza si lucrarea lor.
    Dumnezeu sa va intareasca, Marian, Luiza si Emma, si sa va ocroteasca!