Sa-l omoram pe visator! – Ura, dispret, invidie, vorbire de rau, planuri misele, majoritate contra minoritate si alte asemenea condimente vin impreuna in peisajul descris de Moise referitor la viata unuia dintre cei mai inocenti si puri oameni ai tuturor timpurilor – Iosif.

Este omul care la 17 ani infrunta neadevarul si rautatea, traieste revelatii coplesitoare si ajunge sa redefineasca aspecte culturale, pe care nici tatal lui nu le poate accepta, dar nici nega. Devine astfel omul si simbolul celor care indraznesc sa viseze.

Dar cine este visatorul si ce sunt visurile la care fac aluzie? Desigur ca privind din perspectiva istorica este Iosif, iar visurile nu sunt altceva decat revelatii divine privitoare la planul lui Dumnezeu cu acest tanar integru si cu frica de Dumnezeu. Insa mesajul Lui nu este doar istoria unui om, ci istoria mea si a dumneavoastra.

Haideti asadar sa reflectam onest la aspecte practice din viata noastra, care tin de chemare si identitate. Unul din cele mai subrede domenii din viata noastra este identitatea sau raspunsul la intrebarea: “Cine sunt eu?”.

La tineri si batrani in furtunile vietii, corabia identitatii a fost in privinta unora, cel mai usor de scufundat de catre inamic. Este dimensiunea unde intrebarile specifice jeneaza; circumstantele ne conduc la reactii si ganduri, cu care ne este rusine sa ne identificam; ochii ne fug mereu in gradina vecinului; complexele interioare creeaza fluctuatii pe care am vrea sa le ascundem;unii rabufnesc, altii se inchid in ei insisi; as vrea, fie sa am darurile celorlalti, fie ei sa nu le aiba deloc; iar in privinta lui Dumnezeu si a Bibliei, ele devin lutul, iar eu olarul.

Este aceasta o situatie noua? Nu. Ea este problema umanitatii, care nu reuseste sa comunice cu Cel ce creeaza si emite identitatea. Problema istoriei lui Iosif este problema noastra, insa fiecare din noi putem juca oricare din rolurile personajelor, care apar in cartea Geneza.

Ce i-a facut insa pe ceilalti membrii ai familiei sa nu traiasca si ei acel sentiment de implinire pe care il avea Iosif? Ce ii diferentia pe ei? Haideti sa privim pentru cateva secunde la trairile lor interioare. La inceput a fost “ura” Gen. 37.4, apoi ura a sfasiat relatia – ”Nu puteau sa-i spuna nicio vorba prieteneasca” – desi se intalneau in fiecare zi, mancau poate impreuna si munceau deseori toti.

Apoi cand Dumnezeu incepe sa ii descopere lucruri referitoare la identitatea si chemarea lui, ”l-au urat si mai mult, din pricina visurilor lui si din pricina cuvintelor lui”. Cuvintele lui Dumnezeu nu sunt intelese nici macar de omul lui Dumnezeu, tatal sau care vine si il “mustra“. Era doar inceputul, pentru ca atitudinea de ura nu se opreste niciodata doar acolo.

“Fratii sai au inceput sa il invidieze”. Urmeaza apoi, acea inspirata rugaminte a tatalui: “Vezi daca fratii tai sunt sanatosi”, pentru ca desi ei erau bine fizic, mintea lor era de-acum gata sa faca mai mult rau si “s-au sfatuit sa-l omoare”. “Iata ca vine visatorul! Veniti acum sa-l omoram!”.

Ceea ce ii diferentia pe ei de Iosif nu era identitatea diferita, ci atitudinea diferita, nu sanatatea de afara, ci cea interioara, macar ca si unii si altii erau pastori. Ce putem insa invata despre chemare? Negresit ca multe, insa as evidentia cateva aspecte care le gasesc extrem de importante.

Mai intai de toate este important de stiut faptul ca am fost creat de Dumnezeu intr-un mod unic. Sunt unic si am din partea lui Dumnezeu daruri unice cu care trebuie sa slujesc Imparatia cerurilor. Asadar, designul meu este unic conceput de El. Darurile Lui au fost si ele concepute sa faca parte din acest design si nu trebuie sa ma tem.

Cunoasterea acestui adevar este vitala, pentru ca aceasta va schimba toata dinamica abordarii lui Satan. Fratilor, noi nu suntem toti la fel si nici nu trebuie sa fim. Stiind acest lucru, putem sa nimicim atacurile subtile ale diavolului care nu se mai poate juca si nici nu-si mai poate bate joc de identitatea mea. Daca Dumnezeu a spus despre identitatea Sa “Eu sunt Cel ce sunt!” si eu am dreptul sa spun “Eu stiu cine sunt!” pentru ca am cum sa-mi aflu identitatea.

De-a lungul vremii au existat o serie de filozofii si doctrine care au incercat sa denatureze acest aspect si in unele tari chiar au reusit. As aminti dintre ele: comunismul si materialismul. Comunismul a tintit distrugerea diferentelor si a lui Dumnezeu. A reusit? Pe multi ne-a facut sa gandim ca toti suntem la fel, sa vorbim la fel, sa abordam lucrurile la fel si sa fim neingaduitori fata de tot ceea ce este diferit. Altfel spus, ne-a invatat ca tot ce este diferit este gresit. Stiu ca spunem ca nu este asa, dar cand vine vorba de reactii, unii avem o viteza uimitoare de a ataca tot ceea ce este diferit fara a ne pune prea multe intrebari.

Diferentele le percepem ca pe un pericol. Imi amintesc, fara a intra in aspecte politice, ca in Romania anilor ’90 oamenii strigau: “Nu ne vindem tara!”. Percepeam tot ce era din afara sferei noastre de gandire comuniste, ca fiind un pericol real, fara ca macar sa stim ce reprezenta ”acel” din afara.

Acum insa o noua forma anticrisitica marsaluieste pe strazi si este digerata fara prea multe intrebari. Materialismul, de asemenea, ataca frumusetea creatiei. Materialismul a distrus pana acum culturile multor popoare si grupuri etnice. A diminuat forma de inchinare inaintea lui Dumnezeu, a globalizat forma de imbracaminte si design, si chiar a ravasit prioritatile din viata individului, fixandu-i ca scop achizitia materiala si diminuand in acest mod investitia pentru Imparatia cerurilor. Si comunismul si materialismul, prin metode diferite, proclama acelasi lucru: “Sa-l omoram pe visator!”

In al doilea rand trebuie sa invatam sa ne respectam diferentele si sa nu fim critici cu privire la acestea. Respectul fata de diferentele celuilalt inseamna respect fata de Dumnezeu care le-a creat. Multe sisteme ne invata sa fim neingaduitori, insa neingaduinta noastra loveste in Dumnezeu.

Mi-a placut mult ceea ce spunea David Hamilton: “Dumnezeu nu a gasit alt mod mai frumos de a se introduce pe Sine decat ca  si  “Creator”, nu ca si milos sau bun, ci afirmand “La inceput Dumnezeu a creat”". El ni se prezinta de la inceput ca si Creator si aratand cat de important este acest aspect pentru El. Trebuie asadar sa avem un respect enorm fata de darurile lui Dumnezeu in fiecare persoana, pentru ca este modul in care respectam ceea ce a creat Dumnezeu.

Apoi, cunoscand cele de mai sus, urmatorul pas ar fi sa invatam sa administram bine darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu, dar mai mult decat atat sa ii ajutam pe cei din jur sa gaseasca chemarea lui Dumnezeu pentru ei. Odata ce am ajuns sa imi cunosc identitatea si darurile lui Dumnezeu puse in mine, trebuie sa invat sa administrez toate acestea. O viata de pacat va fura toata acea putere generata de Dumnezeu si va duce la confuzie si eventual la imbratisarea sistemului lumii. O administrare sanatoasa a acestora va aduce o dinamica noua vietii mele si viata va genera viata in ceilalti, dar si acea libertate nu fara Dumnezeu, ci in Dumnezeu.

Mai mult decat atat sunt chemat sa ii ajut pe ceilalti sa isi cunoasca chemarea si sa-i incurajez prin orice mijloc, ca ei sa implineasca ceea ce Dumnezeu are in viata lor. Astfel, suntem chemati sa ne sustinem unii pe altii, lasand ca darurile lui Dumnezeu sa straluceasca prin noi. Orice incercare de a opri aceasta forma de exprimare a lui Dumnezeu, nu este altceva decat o similaritate cu reactia fratilor lui Iosif si chiar mai mult, este o actiune a influentei intunericului, care spune “Sa-l omoram pe visator!”.

Vorbind despre ce face Dumnezeu in India – Este extraordinar sa urmaresc ceea ce face Dumnezeu in India. Daca as fi auzit aceste lucruri in urma cu ani de zile, poate ca mi s-ar fi parut exagerate, insa privind la ceea ce se intampla acum, uneori simt ca avem mereu motive sa celebram impreuna.

In continuare, voi relata pe scurt fragmente din ceea ce am trait cu Dumnezeu in ultima vreme in lucrarea din care facem parte.

ORISSA – Cutack, Gopalpur si Bubhaneswar – Lunile acestea am vizitat lucrarea pe care o avem in Orissa. Acolo sunt trei baze diferite in momentul de fata. Una in Cutack, una in Gopalpur si alta in capitala statului – Bubhaneswar. Lucrarea din Cutack reprezinta ultima initiativa de pionierare a lui Dumnezeu.

La momentul vizitei in Cutack am gasit pe primii trei lucratori: Kaku si Rupa (sot si sotie) si Pavitra. Locuind intr-o casa foarte mica acestia s-au focalizat pe lucrarea in mahala cu copiii, care nu au nicio speranta si nici curajul sa aspire la ceva. Desi erau veniti de curand, am fost impresionat pana la lacrimi, cand am vazut cate lucruri invatasera copiii acestia. Se intalneau intr-o camera pe care o oferise un om.

In fiecare zi, peste 20 de copii se intalnesc sa invate pentru scoala, dar si despre Dumnezeu. Problema pricipala nu este cu ei, ci cu parintii lor care nu le dau nici o sansa. Tatii lor sunt multi conducatori de ricsa, iar putinii bani pe care ii castiga intr-o zi, ii beau inainte de a veni acasa, asa ca ajung acasa fara bani si beti. Apoi incepe groaza, cand acestia abuzeaza fizic si verbal de copii. Insa in mijlocul acestor incercari, echipa Tineri Pentru Misiune a adus o raza de speranta, pentru ca acolo unde exista Dumnezeu, exista speranta.

Ajungand in Bubhaneshar ne-am intalnit cu Rajesh care are o inima mare pentru pastorii din Kandamal (zona unde au fost persecutiile), incat a inceput primul DTS pentru pastori. Ne-am intalnit impreuna si din discutiile avute am realizat cat de mult le-a schimbat viata aceasta scoala de ucenicie. Cand prima data am vorbit despre o scoala de ucenicie am fost luati in deradere spunandu-ni-se: “Adica doar voi sunteti ucenicizati, noi pastorii, nu.”. Insa dupa mai bine de o luna de la inceperea cursurilor, cei care au venit au spus ca scoala aceasta le-a schimbat viata si ca isi doresc ca si sotiile lor sa o poata face. Realizez astfel cat de multa nevoie avem de ucenicizare si ce binecuvantare avem sa fim parte din aceasta mare lucrare a lui Dumnezeu.

De acolo am ajuns in Gopalpur unde avea loc o alta scoala de ucenicie DTS. Desi am stat foarte putin am avut suficient timp sa petrec cu lucratorii de acolo, care sunt extrem de incantati de ceea ce va face Dumnezeu in continuare prin viata noastra. Acum cand scriu, deja una din echipe a plecat in perioada de practica si slujeste in orasul Durgapur din Bengalul de Vest.

Ceea ce ma impresioneaza la fiecare din aceste echipe este faptul ca se straduiesc sa eficientizeze la maxim lucrarea, cu minim de resurse. Aceasta lucrare o pot face doar din dragostea de Dumnezeu.

Rugati-va pentru statul Orissa si lucrarea TPM din orasele Cuttack, Gopalpur si Bubhaneswar.

BIHAR, Bodhgaya – Orasul Bodhgaya aflat la 120 de km sud de Patna este o alta locatie unde lucratorii TPM sunt implicati. Ne-am intalnit aici cu Bruno, un tanar care are multa ravna sa duca Evanghelia in satele fara credinciosi. Imi spunea zilele trecute ca a mers in fiecare zi cu filmul “Isus” intr-un alt sat, dar nu intr-un sat oarecare, ci doar in acelea in care nu exista nici macar un crestin.

Zilele trecute, vorbeam cu el si spunea ca: “Pana acum, dragii mei frati, am reusit sa punem filmul “Isus” in peste 250 de sate in Bihar.” Ne rugam ca echipa din Bodhgaya sa se extinda si lucrarea cu filmul “Isus” sa poata fi pornita si in Patna, pentru ca sa putem vesti Evanghelia cat mai urgent acestei generatii si sa mergem acolo unde nu sunt crestini.

Rugati-va pentru cele cateva zeci de mii de oameni care au vazut filmul si au auzit Evanghelia, dar si pentru misionarii care de multe ori s-au confruntat cu reactii din partea localnicilor. Rugati-va si pentru Bruno, care a plecat ieri spre Brazilia si urmeaza sa se casatoreasca, iar apoi sa revina cu sotia lui inapoi.

TRIPURA, Agartala – Zilele acestea reprezinta o premiera pentru lucrarea TPM din estul Indiei. Am fost de mai multe ori provocat de Dumnezeu sa continui sa ma rog pentru Tripura si sa incep a provoca oamenii sa se roage si eventual sa mearga intr-acolo. Pentru cei care urmariti cu regularitate stirile, care vin din zona aceasta a Indiei stiti, ca am mai scris despre Tripura. Este locul pe care l-am vizitat deja de doua ori anul trecut, apoi am organizat mai multe intalniri cu pastorii si in cele din urma am organizat acolo proiectul de rugaciune “Operatiunea Binecuvantarea Tripurii”.

Dragilor, de data aceasta era altceva. Am simtit ca Dumnezeu ne vrea acolo. Am decis, deci, in urma cu cateva saptamani sa trimitem prima echipa de DTS in practica in Tripura. Initial, au vrut sa mearga o luna, apoi datorita finantelor si lipsei unei persoane de contact au cam dat inapoi. Totusi in cele din urma, dupa ce am discutat cu ei de faptul ca nimic nu trebuie sa ne fure viziunea lui Dumnezeu, am decis sa mergem inainte si Dumnezeu a deschis o usa extrem de importanta acolo printr-un tanar John Calvin. El a facut DTS-ul in orasul Bangalore, iar acum lucreaza ca ofiter in administratie pentru guvernul din Tripura.

Cand l-am contactat pe John si i-am impartasit viziunea pe care o am, va marturisesc ca nu mai stia ce sa spuna. Era atat de incantat incat mereu spunea: TPM trebuie sa vina in Tripura, avem ceva de dat acestei generatii, voi face orice sa ajut! Prin el, Dumnezeu a deschis o usa si astazi echipa DTS din Calcutta este in Tripura pentru mai multe zile. Nu este minunat! Nu stiu cum cititi dumneavoastra despre aceasta minune, dar eu scriu cu o bucurie imensa.

Sa ne rugam pentru John Calvin ca sa fie o lumina pentru generatia lui. Sa ne rugam pentru Roko si Niuli, liderii de DTS din Calcutta. Ei sunt prima familie care se gandeste sa mearga acolo. Sa ne rugam pentru lucratori in Tripura si pentru pionierarea unei baze Tineri Pentru Misiune acolo.

BIHAR, Darbhanga – Intr-una din zile, am plecat impreuna cu Daniel spre Darbhanga, considerata in Bihar capitala Mithalancei (zona unde locuiesc maithili). Motivul pentru care am mers acolo a fost sa o intalnim pe Monina, cea mai noua lucratoare in Bihar, dar nu si cea mai tanara. Daca imi amintesc exact, in urma cu mai multe luni am scris despre intentia ei de a veni in Bihar. Dar pentru cei care nu stiu, Monina este o lucratoare din Filipine, la peste 50 de ani. Dupa opt ani in care s-a rugat pentru maithili, in timp ce slujea in Filipine cu TPM, Dumnezeu a deschis usile si a ajuns in India si nu oriunde, ci in Darbhanga.

Cand am intalnit-o, am realizat ce inima mare are pentru evanghelizarea acestor oameni. Tot ce vorbea era despre evanghelizare. Locuinta ei este in casa unor brahmani (casta cea mai de sus), caci intre ei doreste sa lucreze. Dar din cauza banilor putini, a fost obligata sa ia in chirie o camera care este pe terasa casei. Camera este ca un fel de casa a liftului, adica putin mai mare decat un pat. Dar ca si ceilalti lucratori TPM, ea traieste prin credinta in Domnul. Provocarile credintei sunt foarte mari, dar nu sunt considerate un blestem, ci dimpotriva o valoare.

Zilele trecute, Monina a trebuit sa plece in Filipine din cauza vizei, insa doreste mult sa se reintoarca. Imi marturisea ca se roaga sa ii deschida Dumnezeu si alte usi acolo, in Filipine pentru ca din bugetul ei sa poata sustine si lucrarea, nu doar lucratorul, si sa se intoarca cat de curand inapoi.

Sa ne rugam pentru Monina ca sa intalneasca oamenii pe care i-a chemat Dumnezeu sa fie alaturi de ea. Sa ne rugam pentru viza ei, pentru ca in perioada aceasta, aproape orice lucrator se confrunta cu aceasta problema.

Kabita – Scriam in scrisoarea precedenta despre vizita la Kabita si Swarup. Nu stiu cati va mai remintiti ca, Kabita este una din cele mai bune misionare bengaleze care lucreaza in Calcutta. Dar mai mult de atat, nu stiu cati mai stiti ca aceasta minune a lui Dumnezeu a fost lovita in urma cu cativa ani de cancer.

La scurta vreme dupa ce s-a casatorit cu Swarup, a aflat ca are cancer. De atunci, pentru noi toti a inceput lupta de a face tot ce putem sa o vedem pe Kabita mergand inainte. Totul era doar un vis, pentru ca venea dintr-o familie foarte simpla din punct de vedere financiar. Pana astazi Kabita a trecut prin chinuri trupesti greu de descris, a terminat chimioterapia si din cele 8 injectii scumpe, care au urmat, acum a ajuns la ultima.

Zilele trecute eram din nou in Calcutta si vorbeam cu ei. Ma uitam la ea si imi spuneam in minte: Doamne fata aceasta este o minune, caci este in viata si a trecut prin chinuri grele, dar nu am auzit-o niciodata sa se planga, ci de cate ori vorbim cu ea incearca sa ne incurajeze.

In timpul sarbatorilor hinduse, desi urma sa mearga pentru penultima injectie, ea a pregatit o evanghelizare pentru aproape o suta de oameni. Parca, mai mult decat isi dorea resursele pentru injectie, voia sa poata organiza acest eveniment.

Kabita are astazi nevoie de noi. Urmeaza sa faca ultima injectie in luna ianuarie, apoi alte teste care vor trasa evolutia tratamentului. Pentru fiecare injectie are nevoie de aproape 800 euro, iar pana acum Dumnezeu a facut o minune de fiecare data. Imi spunea chiar de situatii cand a plecat spre spital, care este la aproximativ 800-900 de km, fara niciun ban. Pe drum se ruga ca Dumnezeu sa faca o minune, iar El facea aceasta minune si primea banii de undeva. Sa ne rugam asadar pentru sora noastra Kabita, ca Domnul sa ii ofere o vindecare completa pentru a sluji in continuare, iar rezultatele testelor sa confirme aceasta.

Alte evenimente. Atula - Pe data de 9 octombrie in baza din Patna am sarbatorit nasterea Atulei, fetita lui Along si Watila. Este o bijuterie de fata! Desi a trebuit sa stea cateva zile la terapie intensiva, din cauza unor probleme minore de sanatate, Atula este astazi cel mai mic si scump membru in baza TPM Patna.

Dumnezeu s-o binecuvanteze pe Atula si pe parintii ei Along si Watila cu tot ceea ce au nevoie la acest inceput de drum!

Predare in Ranchi - Incepand cu 14 noiembrie vom merge in statul Jharkand in Ranchi unde voi preda despre misiune si evanghelizare timp de o saptamana.

As avea nevoie de intelepciunea lui Dumnezeu, calauzirea Duhului Sfant si rugaciunile dumneavoastra.

Intalnirea cu Echipa de Lideri din Estul Indiei (EILT) - Dupa o lunga perioada de timp, datorata in principal absentei noastre, vom avea in sfarsit prima intalnire cu echipa cu care coordonam lucrarea din estul Indiei pe 29 si 30 noiembrie. Vor fi doua zile pline, in care probabil nu vom reusi sa discutam toata obiectivele de pe agenda, dar vom incerca mai mult sa construim relatii puternice intre noi.

 Sa ne rugam pentru un timp binecuvantat impreuna! Sa ne rugam pentru intelepciune si calauzire in timpul discutiilor si deciziilor pe care le vom lua.

Intalnirea cu toti liderii care sunt in TPM Est India (EILF – Forumul Liderilor din Estul Indiei) – Este cel mai nou eveniment pe care il organizam pentru a intalni toti liderii din estul Indiei. Evenimentul va avea loc intre 1-4 decembrie si pana in prezent estimam un numar de 40 de persoane care vor participa. Pentru mine personal reprezinta momentul in care pot intalni pentru prima data toti liderii, putand lucra astfel impreuna pentru identitatea noastra ca echipa in est, dar reprezinta si provocarea de a organiza si conduce acest eveniment.

Voi reveni cu informatii dupa ce evenimentul se va finaliza, insa pana atunci as avea o vie dorinta sa ne rugam impreuna pentru acest eveniment. Personal consider vital ca o lucrarea de asemenea amploare sa aiba lideri sanatosi si bine echipati.

Sa ne rugam pentru ca toti cei care intentioneaza sa vina cu familiile lor, sa poata ajunge! Sa ne rugam pentru finantele de care au nevoie pentru deplasare si eveniment. Sa ne rugam pentru un timp in care Dumnezeu sa ne conduca in directia pe care El o intentioneaza si astfel fiecare participant sa fie inviorat.

BANGALORE – Timp de o saptamana am participat la mai multe intalniri, care au avut loc in orasul Bangalore unde am discutat despre ceea ce s-a petrecut in Tineri Pentru Misiune pana acum, dar si cum va arata aceasta miscare in urmatorii 10-20 de ani. Rapoartele primite sunt extraordinare si voi impartasi doar o parte din ceea ce Dumnezeu a facut in aceasta zona, pentru care va rugati, va implicati financiar sau chiar ati venit in mod fizic aici.

In zona Asiei de Sud care include Nepal, Buthan, Bangladesh, India, Sri Lanka si Insulele Maldive sunt astazi peste 2000 de misionari TPM si mai multe sute de lucrari. Au fost plantate peste 530 de biserici si au venit la Cristos cu mult peste 10000 de oameni. Nu este fantastic? Nu este Dumnezeu extraordinar? Dragilor, nu va scriu aceasta pentru a arata numere mari, ci pentru a darama orice minciuna care ne face sa credem sau chiar sa spunem ca astazi Dumnezeu nu mai este ca la inceput. Va scriu aceste lucruri pentru a sarbatori impreuna ceea ce numai Dumnezeu poate face.

Sa Il laudam pe Dumnezeu pentru ceea ce a planificat din vesnicie pentru generatia noastra. Sa Il laudam pentru multele suflete care se adauga in fiecare zi la Imparatia Lui. Sa ne rugam pentru mai multa roada in anii care vor veni, fiindca El este Dumnezeul semanatului si seceratului. Sa ne rugam sa scoata El in continuare lucratori la secerisul Lui. Amin!

HYDERABAD - Pentru doua saptamani ne aflam in orasul Hyderabad, de unde scriu aceste relatari. Dupa mai bine de 33 de ore de calatorie cu trenul, am ajuns aici pentru un curs care ne-a provocat mult pana in acest moment. Se numeste ADN si vorbeste despre AND-ul acestei miscari incepute in anii 1960. Ce putea fi mai frumos decat sa asculti aceste lucruri de la initiatorii miscarii: Loren si Darlene Cunningham, care sunt oameni extraordinari de simpli si umili in ciuda faptului ca reprezinta cea mai mare miscare misionara?

Fiecare zi reprezinta un timp intens cu zeci de marturii, care uneori ti se par smulse dintr-o carte de povesti, insa autorul acelei carti de povesti este de fiecare data Dumnezeu. Ieri, unul din liderii globali TPM a venit la mine si lacrimand imi spunea ca de zeci de ani s-a rugat pentru Romania, iar acum nu stie cum sa multumeasca lui Dumnezeu pentru ceea ce vede cu ochii lui ca romanii reprezinta Imparatia Lui in India. Alaturi de noi a fost si Paul care probabil va avea propria lui relatare despre acest eveniment. Fratii mei este fantastic ceea ce urmeaza in urmatorii ani in misiune!

Inca odata spun ca ceea ce se intampla astazi depaseste cu mult previziunile celor optimisti. Asa ca este bine sa sarbatorim cu Domnul toate aceste lucruri. Poate ca odata voi relata mai mult despre aceasta insa pentru acum iata doar cateva aspecte interesante:

- In 1964 erau in jur de 25 de crestini in Nepal, astazi sunt aproximativ 1 milion;

- In urma cu 30 de ani nu existau misionari din America Latina in Asia, astazi sunt peste 10.000 de misionari;

- Bangladesh are astazi cel mai accelerat ritm de convertire la crestinism dintre toate tarile musulmane;

Am putea continua cu multe alte exemple!

Slava Domnului pentru tot si fiti incurajati de tot ceea ce Dumnezeu face!

Generozitate – Pentru ca o miscare misionara sa aiba loc unul dintre lucrurile cheie este sa exite o transformare in ceea ce priveste generozitatea. Stiind ca inima lui Dumnezeu este sa salveze oamenii, singura modalitate prin care putem implini voia Sa este ca cineva sa mearga, cineva sa dea, cineva sa impartaseasca Evanghelia. In toate acestea trebuie sa progresam pentru a ajunge la abundenta – o abundenta in ceea ce priveste numarul celor care merg, o abundenta in ceea ce priveste darnicia si in toate celelalte aspecte. Ele sunt legate una de alta si in toate trebuie sa ajungem sa lucram cu pasiune si consistenta.

Dragilor, ieri am trait ceva unic in viata mea, atunci cand un grup de doar 130-140 de misionari,  in cea mai mare parte din India, ne-am simtit provocati sa evadam din acea mentalitate a saraciei si sa fim o binecuvantare nu doar pentru nevoile interne, ci si pentru cele externe. Aceasta mana de oameni am decis sa binecuvantam TPM din Sudanul de Sud si am dat tot ce am putut si banii pe care nimeni nu si-i putea imagina. Unii nu au avut bani, dar au dat telefoane, portofele cu toti banii pe care ii aveau, diferite lucruri.Cei care nu aveam bani la noi am scris pe bilete cat vom da. Dragilor, din nou scriu ca sa starnesc duhurile noastre la mult mai mult. La sfarsit am realizat ca s-au strans aproape 9.000 usd.

Nu va pot descrie ce a fost acolo, unii plangeam, altii sareau de bucurie, altii pur si simplu strigau la Dumnezeu, fiecare incercand sa exprime intr-un fel sau altul ceea ce parca nici cuvintele nu mai puteau defini. Pentru India aceasta a fost probabil ceva unic. Dar cand Dumnezeu lucreaza intre noi, ceea ce Pavel vorbeste despre macedoneni, nu este doar o poveste, ci expresia unei inimi generoase care trebuie sa ne caracterizeze pe fiecare din noi.

Dragilor nu mai adaug multe cuvinte, dar ma rog lui Dumnezeu ca inima cu care cititi aceste randuri, sa fie o inima atinsa de Dumnezeu! Doresc ca aceastea sa nu fie nicidecum doar o alta relatare, poate pentru unii prea lunga.

Ii multumim si de aceasta data in primul rand lui Dumnezeu, care continua sa uimeasca pe oricine Il cauta neconditionat. Va multumim si dumneavoastra celor care nu doar din datorie, ci din dragoste pentru Imparat ati continuat sa fiti alaturi de noi in lucrarea din estul Indiei. Expresia generozitatii dumneavoastra in aceasta perioada s-a indreptat spre o serie de locatii si evenimente – Tripura, Bihar, Calcutta, Bangalore, Hyderabad, Sudanul de Sud precum si misionari din India, Bangladesh si Bulgaria. In numele fiecarei lucrari sau persoane binecuvantate de dumneavoastra va multumim.

Urmarindu-L pe Dumnezeu,

Marian si Luiza

Articole similare:

1. Marturii si clarificari – Marian si Luiza – India
2. Tot mai multa nevoie de rugaciune in India – Marian si Luiza – India
3. India, locul unde Dumnezeu lucreaza – Marian si Luiza – India
4. Razboi spiritual – Marian si Luiza – India
5. Echipa atacata in Chapra – Marian si Luiza – India