Ma simt atat de binecuvantata si onorata sa va stiu alaturi de mine, sa va simt aproape si sa simt puterea rugaciunilor! Da, este adevarat ca sunt in picioare datorita rugaciunilor si suportului sfintilor. Va multumesc, va apreciez si va iubesc atat de mult!

Pentru mine a fost un an dificil, plin de incercari, obstacole si probleme la fiecare pas, dar slavit fie Acela care mi-a ingaduit sa merg inainte! Trebuie sa recunosc ca am avut nevoie de harul Lui si de multe rugaciuni ale dumneavoastra.

Daca sunt ce sunt, sunt prin mila Lui, si daca inca mai am dorinta de a-L sluji pe El este tot prin mila si Harul Lui. Atunci cand incercarea a fost mare, harul Domnului a fost si mai mare.

Va multumesc din toata inima ca nu ati renuntat sa ma sustineti in rugaciune si financiar. Ce minunat lucreaza Domnul!

Cu ajutorul Domnului anul va lua sfarsit si slujba mea pe anul acesta in Zambia se apropie de sfarsit. Ma bucur atat de mult ca in ciuda circumstantelor, Domnul Dumnezeu ne-a folosit si multe suflete au fot mantuite, copii au fos imbracati si hraniti atat spiritual cat si fizic, femei au fost antrenate, copilasi la scoala au invatat cat mai mult. Era sa uit de femeile de la colegiu pentru care sunt atat de recunoscatoare..

Saptamana aceasta a fost ultima saptamana de colegiu si am fost atat de miscata sa vad tristetea femeilor cand le-am spus ca voi pleca pentru o luna in Romania. M-au intrebat daca ma voi intoarce si daca voi mai preda din nou la anul.

S-au bucurat atat de mult cand le-am spus ca ma voi intoarce si voi preda un curs despre femeile Bibliei. (Am nevoie de ceva material in engleza in privinta femeilor din Biblie). De asemenea, cu multa bucurie mi-au spus ca ma iubesc mult si ce mult au invatat anul acesta.

Si eu m-am bucurat cand am auzit ca acest an au invatat mai mult sa se increada in Domnul si nici una dintre femei nu a cazut la examene.

Miercuri, 25 noiembrie, a fost o intalnire pentru copiii de la Scoala Duminicala. Din nou am avut o lectie Biblica, am gatit orez, carnaciori si le-am dat si gume si bomboane, iar pentru unii am avut si niste imbracaminte. Bucuria a fost foarte mare! Au venit in jur de 200 de copii.

Impreuna cu femeile ne-am bucurat atat de mult sa putem sa-i slujim pe acesti copilasi in Fiwale si nu ne-a deranjat faptul ca a trebuit sa facem mancare pe pirostrii, cu carbune. Abia dupa ce am terminat programul cu copiii am mancat si noi!

Joi, 26 noiembrie, a fost din nou o zi aglomerata in care ne-am intalnit cu copiii de la scoala si parintii, ca de sfarsit de an. Am avut premii si serbarea de sfarsit de an. Multi parinti s-au ridicat in picioare si mi-au multumit ca am gasit cu cale sa vin in acest satuc si sa incep o scoala. Copiii lor au invatat atat de multe lucruri noi si m-au intrebat daca voi continua.

Apoi am avut o mica serbare pentru femeile care m-au sustinut si care au invatat sa coasa. Si ele au primit cate un certificat precum ca au absolvit un an in croitorie. Le-am facut si niste mici cadouri si ele nici nu se asteptau.

Femeile mi-au multumit pentru tot timpul investit in ele si, spre surprinderea mea, mi-au dat o felicitare de Craciun si un mic cadou – niste material ca sa-mi fac un costum (in stil african).

Nu imi venea sa cred! Erau atat de multumitoare si in acelasi timp triste ca voi pleca. Inima imi este plina de bucurie deoarece acum stiu ca nu am investit in zadar.

Le-am spus ca voi fi plecata doar o luna si nu e mult timp dar ele tot intristate au ramas. Mi-au spus ca inca nu am plecat si lor deja le este dor de mine.

Este interesant felul in care Domnul ne uneste si pune dragoste in inimile noastre in ciuda nationalitatii, culorii, limbii, sexului sau starii materiale. Copiii Domnului au ceva deosebit si parca dragostea Domnului ii uneste si ii atrage.

„Oare as putea renunta la lucrarea la care Domnul m-a chemat?” “Nicidecum!” Da, au trecut 10 ani si nu au fost ani simpli si nici pe roz dar, in ciuda circumstantelor , a meritat! Imi dau seama ca fiecare lacrima, fiecare obstacol, problema sau neplacere, parca m-au apropiat si mai mult de Domnul meu iubit.

Si acum vad lamurit ca sfarsitul unul lucru este mult mai important decat inceputul. Da, inceputul a fost dureros si cu multe suspine dar ma bucur ca acest an s-a incheiat cu bine spre slava si cinstea Imparatului Imparatilor si Domnului Domnilor. Ii dau Lui toata lauda si cinstea deoarece totul este bine prin Harul Lui.

Va multumesc ca ati fost alaturi de aceasta lucrare prin rugaciuni, post, suport financiar, mesaje, incurajari, dragoste si sacrificii nespus de mari. Ma rog ca Domnul sa va binecuvanteze pe deplin si sa va rasplateasca sacrificiile si dragostea pe care o aveti fata de mine si fata de lucrarea de aici. Impreuna Domnul ne-a folosit si stiu ca va face mult mai mult in continuare.

Cu El si prin El totul este posibil! Nu exista limite, totul este posibil deoarece Il avem de partea noastra. Sa ne ajute Domnul sa mergem mai departe prin puterea Lui!

Cu multa dragoste,
Maria Magdalena Halip

Articole similare:

1. Binecuvantari in lucrare – Maria Halip – Zambia
2. Raspunsuri neobisnuite – Maria Halip – Zambia
3. Clasa de croitorie in Chipulukusu – Maria Halip – Zambia
4. Fiica Imparatului – Maria Halip – Zambia
5. Ce iti doresti mai mult? – Maria Halip – Zambia