Multumesc pentru dragostea pe care o aveti fata de mine si fata de lucrarea de aici. Apreciez sprijinul, incurajarile si, in mod deosebit, sacrificiul pe care-l faceti de a ajuta lucrarea de aici. Sunteti o binecuvantare pentru mine si pentru cei de aici. Va multumesc din toata inima!

Va rog sa continuati sa va rugati pentru mine ca Dumnezeu sa-mi dea intelepciune, rabdare si putere in tot ceea ce fac. Lucrurile nu sunt intotdeauna usor de indurat si nici simple, iar circumstantele vietii ne pot ranii inimile.

Nu stim ce va aduce ziua de maine si frica ne poate paraliza. Cu totii, mai devreme sau mai tarziu, vom avea de luat decizii care vor fi atat de greu de indeplinit sau, poate, nu vom sti care este decizia corecta.

Nu cu mult timp in urma, am aflat ca sora mea este bolnava si doctorii inca nu stiu ce are (sau nu vor sa-i spuna deocamdata). Apoi am aflat ca bunica mea este foarte bolnava. De asemenea, am aflat ca o cunostinta are cancer si va avea o operatie in curand.

Ma gandeam, primind aceste vesti, ca lucrurile nu vor putea deveni mai rele, cand am aflat ca singurii misionari albi care predau la Colegiu cu mine, vor pleca definitiv, in luna iulie. Astfel eu voi ramane singura alba in aceasta zona din Zambia.

Imi era atat de teama in privinta surorii mele, apoi ma mai gandeam la bunica care este batrana si bolnava si pe care, poate, nu o voi mai vedea niciodata aici pe pamant. Inima imi era atat de impovarata, ma simteam atat de trista si, ma gandeam ca, poate nu ar fi rau sa ajung acasa pentru mai multe luni, poate vreo 6 luni.

Ma simteam atat de ingrijorata! Am fost si am predat la colegiu dar aveam o tristete in inima mea care se vedea pe fata. Am fost intrebata ce este rau si a trebuit sa spun ca sunt ingrijorata in privinta surorii mele si a bunicii, si ca ma gandeam sa ajung acasa, in Romania, pentru cateva luni.

M-am intalnit apoi cu femeile si ele erau atat de fericite! Mi-au multumit pentru ca le-am platit scoala ca sa invete sa faca mancare si prajituri si au inceput sa-mi explice ce au invatat si ce au facut. Una dintre ele venise cu gogosi si era atat de bucuroasa ca a invatat sa faca gogosi si, de acum inainte, va face gogosi si le va vinde.

Ma gandeam: „Mai Omeli, caci asa o cheama, nu e mare lucru sa faci gogosi!”, dar pentru ea era mare lucru. Femeile erau atat de bucuroase pentru cursul pe care l-au facut si mi-au aratat certificatul care li s-a dat ca au participat.

Apoi au inceput sa coasa si eram uimita de faptul ca se descurcau destul de bine. Ar fi trebuit sa fiu atat de fericita pentru ele, dar tristetea si ingrijorarea ma depaseau.

Stiam ca va trebui sa iau o decizie, si nu stiam ce sa fac. Sa las totul si sa ma intorc in Romania pentru cateva luni sau sa raman in continuare si sa le ajut pe aceste femei?!

Am vorbit cu directorul de la colegiu si cu directorul de misiune si i-am rugat sa se roage pentru mine deoarece in cateva zile va trebui sa i-au o decizie si nu stiu ce sa fac.

Directorul de colegiu mi-a spus ca nu e rau daca voi merge acasa, dar problema va fi ca tot ceea ce am inceput si merge bine, daca voi pleca, la intoarcere va trebui luat de la capat. Lucrarea cu femeile merge bine, Slava Domnului, dar inca nu se descurca singure.

De asemenea, cu tinerii de abia am inceput sa lucrez si daca voi pleca, ce se va intampla cu ei?! Ar mai fi si scoala care va incepe in luna mai, iar daca voi pleca trebuie sa amanam totul.

Mi-am dat seama, dintr-o data, ca o simpla decizie va afecta atat de multe persoane.

Asa ca, am decis sa raman si cu ajutorul Domnului sa ajung in Romania in luna decembrie, cand va fi vacanta aici in Zambia.

M-am rugat Domnului sa-mi dea pace si liniste sufleteasca si harul de a face fata oricarui obstacol ar iesi in fata mea. Inteleg atat de bine diferenta pe care o singura persoana o poate face in vietile altora!

De multe ori ii tratam cu nebagare de seama pe cei din jur, sau credem ca deciziile pe care le luam, nu au mare insemnatate.

Dar adevarul este ca Domnul Dumnezeu ne-a creat cu un scop si cu totii avem un rol important la locul de munca, la scoala, in orasul si tara in care El ne-a pus. Cu totii putem avea un impact si fara noi, unele lucruri sau persoane nu ar exista.

Lucrurile sunt mult mai ample decat ne gandim noi. Poate multi vor spune: „Ce conteaza, eu nu contez, eu nu fac nimic, decizia pe care o iau nu va afecta pe nimeni, cu mine sau fara mine este acelasi lucru!”

Dar adevarul este ca deciziile pe care le luam ii vor afecta pe cei din jur, fie in bine fie in rau. Ma gandeam la decizia pe care am luat-o de a plati scoala de gatit pentru aceste femei si ele au invatat atat de mult iar acum unele deja au inceput sa faca gogosi si sa le vanda. Decizia mea a afectat pe cineva in bine.

De asemenea, decizia de a-l sluji pe Domnul si a ramane credinciosi chemarii Lui, cu siguranta va afecta pe cineva.

Circumstantele vietii sunt de neevitat, din cand in cand vom avea inima zdrobita, vom pierde pe cineva drag, vom avea diferite boli, suferinta, poate vom fi dati afara, poate vom pierde slujba care ne placea atat de mult, nu vom avea ce manca sau unde locui. Toate aceste lucruri ne pot paraliza si frica zilei de maine va fi de nesuportat.

Este greu cand nu stim ce sa facem si nici daca vom mai trai inca o zi, sau daca vom face fata presiunii, dar un lucru am invatat: atunci cand cer ajutor Parintelui Ceresc, El imi va da pacea si linistea si va fi alaturi de mine pas cu pas.

Cand nu stim ce decizie sa luam, cand ne aflam la raspantii de drumuri, cand inima este atat de indurerata si simtim ca se va frange, atunci sa nu uitam ca Parintele Ceresc inca ne mai iubeste, ne intelege durerea, este alaturi de noi, si vrea sa aruncam asupra Lui toate ingrijorarile noastre. El nu ne va lasa si nu ne va parasi si cu vocea Lui blanda ne va sopti: „Copilul meu, nu te ingrijora, increde-te in Mine caci Eu voi lucra totul spre bine.”

Scumpii mei, este atat de minunat faptul ca Domnul Dumnezeu ne-a creat pe fiecare in parte pentru un anumit scop si deciziile pe care le luam ii vor afecta pe cei din jur. Fiecare dintre noi avem un rol atat de important pe acest pamant si putem fi o mare binecuvantare pentru cei din jur, chiar daca nu ne dam seama.

Domnul sa ne deschida ochii si sa vedem clar lucrarea la care ne-a chemat si cum putem sa-i influentam in bine pe cei din jur.

Va multumesc pentru tot ceea ce faceti pentru mine si pentru lucrarea de aici. Va apreciez si va iubesc din toata inima!

Cu multa dragoste,
Maria Magdalena Halip

Articole similare:

1. Fiica Imparatului – Maria Halip – Zambia
2. Inca un an de lucrare – Maria Halip – Zambia
3. Binecuvantari in lucrare – Maria Halip – Zambia
4. CALATORII – Maria Halip – Zambia
5. Raspunsuri neobisnuite – Maria Halip – Zambia