De multe ori mi-am pus intreba-rea, de ce atat de multi misio-nari au pareri proaste despre populatia nativa (africani, indieni, romani, etc.) si atat de multi renunta dupa un timp la lu-crare?

De multe ori am avut oportunitatea sa merg la picnicuri, sau partasii impreu-na cu misionari americani, si ma durea atat de mult faptul ca unii dintre ei aveau pareri negative si chiar ii vorbeau de rau pe nativi. Aceasta s-a intamplat de mai multe ori pe cand ma aflam in Romania. Atunci mi-am spus ca nu vreau sa fiu ca ei, si daca voi deveni misionara nu vreau sa-i critic si nici sa-i vorbesc de rau pe negri.

Sunt atat de multe lucruri pe care nu le inteleg si mi se par atat de gresite, nu inteleg cum o persoana poate manca la-custe sau viermi, sau cine stie ce alte gan-ganii si sa nu i se intoarca stomacul pe dos. Ieri ma intorceam de la Lusaka si am vazut atat de multi oameni la marginea drumului, care aveau sobolani de camp legati de picioruse si ne facea semn sa oprim si sa cumparam. Sunt multe lucruri greu de inteles si mult mai greu de accep-tat.

De cand ma aflu in Zambia am au-zit si vazut foarte multe lucruri ciudate sau mai putin ciudate. Oameni care man-cau furnici vii, copii care adunau viermi si omizi si mancau cu mare placere; am va-zut femei care vindeau: omizi, lacuste, so-bolani si alte ganganii. As putea spune ca aici ”tot ce misca se mananca”.

Dar privesc in urma, (7-10 ani) si imi aduc aminte de faptul ca si noi romanii eram criticati de americanii misionari, de felul in care gandim, mancam, ne imbra-cam, etc.

Si de multe ori americanii veneau cu gandul de a schimba mentalitatea ro-manilor, de a-i face sa gandeasca si sa se comporte la fel ca ei, fara ca nici macar sa incerce sa inteleaga cultura roma-neasca si motivul pentru care noi facem ceea ce facem. Fiecare tara, fiecare po-por are limbi, legi, obiceiuri si culturi di-ferite.

Cand am venit in Zambia pentru prima oara in 1999, nu intelegeam atat de multe lucruri, dar m-am rugat ca Dom-nul sa ma ajute sa nu-i critic si sa nu spun ca sunt atat de inapoiati. Am facut tot posibilul sa inteleg mentalitatea si cultura celor din Zambia, si de multe ori imi dau seama ca tot nu inteleg totul.

Am venit aici cu gandul de a fi un exemplu si de a-i ajuta, de a-i schimba, si de a vedea cat mai multi oameni mantuiti. Ii multumesc Domnului atat de mult deoa-rece am putut vedea suflete mantuite si am putut sa-i ajut pe multi.

Dar in acelas timp, am fost mintita si ranita de multi, si ce m-a durut cel mai mult a fost faptul ca, am fost ranita si mintita de alti misionari care imi erau un exemplu. Nu intelegeam de ce trebuie sa fie asa, si incercam din toate puterile sa ajut pe cat mai multi si sa fac pe cat mai multi fericiti, chiar daca ei ma suparau sau raneau. Incercam ca eu sa fiu un exemplu, si sa ii accept asa cum sunt, dar de multe ori eram atat de zdrobita in inte-riorul meu!

“Cu totii suntem oameni si gresim de multe ori”, imi spuneam, “si pana la ur-ma nici eu nu sunt perfecta”. Si asa au trecut anii…

De multe ori imi puneam intrebarea: “Doamne, de ce atat de multi misionari parasesc campul de misiune? De ce pleaca, cu atata ura si sunt atat de supa-rati pe nativi?”

Ieri stateam de vorba cu un prieten care imi spunea de felul in care multi misionari devin misionari doar de dragul unei vieti mai usoare, doar pentru ca sunt mai respectati si primesc banii mult mai usor, si nu trebuie sa lucreze din greu sau unii nu pot obtine o slujba decenta (nu au nici un viitor) in tara lor si asa li se pare mai usor sa fie misionari, in felul acesta putand fi respectati si chiar laudati. Este doar o meserie, nu de dragul Domnului si nici pentru ca vor sa-i ajute pe oameni. Multi vin in Zambia, doar cu gandul de a-i schimba pe nativi si de a-i face sa gan-deasca ca ei. Nici macar nu vor sa stu-dieze limba. In schimb, trimit rapoarte false, povestind despre felul extraordinar in care Dumnezeu lucreaza, relateaza despre saracia oamenilor si cat de greu este sa fii misionar in Zambia, cat de multe sacrificii fac ei acolo, etc.,

Mi-am dat seama ca asa este. De multe ori, noi, misionarii venim cu gandul de a-i schimba si de a-i face sa traiasca mai bine pe nativi, de a-i face sa gan-deasca ca noi, si daca lucrurile nu merg cum vrem noi, atunci ne dam batuti.

Am vazut misionari care au renun-tat si au plecat din Zambia crezand ca toti zambienii sunt inapoiati, saraci, prosti si fara nici un pic de cultura, si nu se me-rita sa mai ramana in Zambia.

Este adevarat ca multi sunt atat de saraci si cu o gandire atat de inapoiata, deoarece traiesc in sate fara sa stie ce se intampla in lume. Nu au curent, radio, televizor, nu au oportunitatea de a stu-dia, etc. Dar mai sunt si oameni care tra-iesc in lux, au case foarte frumoase, ma-sini ultimul tip, si sunt foarte educati. Nu toti zambienii au aceiasi mentalitate. Cei ce cresc la oras sunt foarte diferiti, dar din nefericire sunt foarte putine orase.

Imi dau seama ca numai Domnul Dumnezeu ii poate schimba pe oameni, nu eu, si daca incerc sa le impun ideile, cultura si obiceiurile mele, cu siguranta nu vor intelege. De multe ori incercam sa explic cat de buna e frisca, si cat de dor imi este sa mananc o prajitura cu frisca, dar ei nu ma puteau intelege, deoarece nu stiu ce este frisca. Singura solutie ar fi fost sa fac frisca si sa le dau sa manance. Numai asa ei si-ar da seama de ce vorbesc.

Acum inteleg atat de bine motivul pentru care multi renunta. Ei vin cu gan-dul de a schimba o tara intreaga, de a schimba cultura si mentalitatea peste noapte. Isi impun ideile si parerile lor, si vor sa fie urmati. Daca nu sunt urmati si isi dau seama ca nu sunt intelesi, atunci se supara pe zambieni si au impresia ca acestia sunt inapoiati si de aceea pleaca fara sa le pese.

Daca as lua un leu din jungla, si l-as pune intr-o gradina zoologica, in nici un caz acel leu nu va fi la fel ca unul care inca de mic a fost dresat si tinut intr-o cusca. La fel suntem si noi oamenii. Daca traim intreaga viata intr-un anumit sistem, cu anumite obiceiuri si apoi cineva ar incerca sa ne impuna sa traim ca ei, ar fi foarte greu.

Daca as lua o femeie de 40 de ani care intreaga ei viata a trait la oras, si as pune-o sa locuiasca in jungla, intr-o coli-ba mica de pamant, neaerisita, fara lu-mina, fara curent, fara apa, etc., cred ca ar fi un dezastru. Dar nu la fel ar fi daca as lua o fetita de 4 luni, si as creste-o in acea jungla, acel bebelus se va adapta la mediul de viata, deoarece nu cunoaste altceva, in comparatie cu o persoana de 40 ani care probabil ar innebuni acolo.

Ma gandesc ca exista totusi o solu-tie pentru copii. Daca ei vor invata sa fie punctuali, nu cum sunt parintii lor care intarzie 20 – 60 de minute cand trebuie sa ajunga la o intalnire; daca ei vor invata sa citeasca si sa scrie, in compa-ratie cu parintii lor, care nu stiu sa scrie si sa citeasca; daca voi continua educarea copiilor si le voi preda lectii biblice, in fe-lul acesta ei vor fi transformati, schimbati, si chiar influentati sa traiasca o viata mai buna in comparatie cu parintii lor.

Nu stiu daca are sens si daca intele-geti tot ceea ce am scris. Imi dau seama ca cea mai buna solutie este sa incep cat mai multe scoli posibile si sa ii ajut sa inte-leaga felul in care altii traiesc, iar decizia daca vor sa se schimbe sau nu va fi doar a lor. Nu vreau sa imi impun parerile si nici sa ii fortez sa faca ceea ce eu gan-desc. Nu eu ii pot schimba ci doar Dom-nul Dumnezeu, dar imi dau seama ca eu as putea influenta viata lor, incepand mai multe scoli si ajutandu-i pe plan educatio-nal si social.

Dragii mei, rugati-va pentru mine ca sa pot incepe cat mai multe scoli, si in felul acesta mentalitatea oamenilor sa se schimbe. Stiu ca vor dura ani si ani pana ce acest lucru se va intampla, dar trebuie sa inceapa cu cineva, si poate Domnul ma va ajuta sa gasesc mai multi barbati si femei care sa doreasca sa ma ajute in aceasta viziune. Ma rog sa pot vedea copiii zilei de azi, care vor fi viitorul de maine, cu o mentalitate si pareri mult di-ferite de ale parintilor, cu o educatie mai buna si cu mai multa temere de Dumne-zeu.

Motive de rugaciune:

– rugati-va pentru ca suflete sa fie mantuite;

– pentru cele doua scoli incepute;

– pentru profesori;

– pentru biblioteca crestina;

– pentru ca sa se publice cartea pe care am scris-o;

– pentru ca sa incep mai multe scoli;

– pentru ca sa fiu o binecuvantare pentru cei din jurul meu.

Va multumesc pentru tot suportul fi-nanciar si rugaciunile voastre. Domnul sa va binecuvanteze!

Cu multa dragoste,

Maria Magdalena Halip

Articole similare:

1. Ce iti doresti mai mult? – Maria Halip – Zambia
2. Cat de nepasatori… – Maria Halip – Zambia
3. Inca un an de lucrare – Maria Halip – Zambia
4. Binecuvantari in lucrare – Maria Halip – Zambia
5. Raspunsuri neobisnuite – Maria Halip – Zambia