Mai intai de toate doresc sa va multumesc pentru sprijinul in rugaciune, si suportul financiar. Multu-mesc ca sunteti alaturi de mine si lucrarea de aici si ma rog ca Domnul sa va binecu-vanteze pe deplin.

Nu cu mult timp in urma, am avut din nou malarie, apoi dupa ce mi-am revenit, vreo 2-3 zile m-am simtit bine, dar apoi din nou am cazut la pat. De data aceasta am avut un fel de gripa. Trebuia sa ajung la Lusaka cu prietenii mei misionari, dar din nefericire am ramas acasa izolata, ca sa nu mai imbolnavesc si pe altii.

M-am simtit rau, bolnava, singura singurica, si nu puteam intelege de ce mi se intampla tocmai mie? De ce oare trebu-ia sa fiu bolnava tocmai atunci? Imi era dor de casa, de familia mea, de prieteni si chiar mi-as fi dorit atat de mult sa aud ma-car un cuvant in romaneste. Am avut mult timp la indemana, si mi-am pus intrebarea: Oare merita?

Gandul m-a dus la David Living-stone, care a murit in mai 1873, chiar cu 100 de ani inainte ca eu sa ma nasc. Si el a trecut prin atat de multe primejdii si ”pe-ripetii”, fara bani, fara medicamente, fara un loc stabil, a calatorit pe jos, si in mai bi-ne de 30 de ani, el a parcurs 1/3 din con-tinentul Africii.

David Livingstone a ajuns in Africa de Sud, pentru prima oara ca misionar si avea numai 27 ani, era un tanar plin de ravna care dorea sa-L slujeasca pe Dom-nul, si dupa anii si anii in 1873, a plecat la Domnul. A fost singur-singurel, singurul alb, a murit intr-o coliba in Chitambo – Zambia, i-au ingropat inima in Africa, i-ar trupul dupa ce l-au uscat si imbalsamat, l-au dus la Londra unde a fost ingropat. Afri-canii au niste metode atat de bune pentru conservare, si metoda cu uscatul este inca practicata si astazi. Mai ales pestele daca este uscat, nu se strica, nu miroase … etc.

Poate veti spune: Noi cunoastem viata lui Livingstone, ce rost are?

Am ajuns in Zambia pentru prima oara, in 1999. Aveam numai 26 de ani, si imi doream din toata inima sa-L slujesc pe El, si sa vad multe minuni si multe suflete mantuite. Versetele mele preferate erau Filipeni 1v20-21, si ma rugam ca Domnul sa ma ajute sa nu fiu data de rusine, chiar in ciuda faptului ca sunt femeie.

Privesc in urma, la cei ce au fost ina-intea mea, si imi dau seama ca merita sa-crificiul lor. Fara sacrificiul lor, noi astazi nu am fi cunoscut prea multe despre Afri-ca. Daca nu ar fi fost un David Livingstone, oare cat de mult as fi stiut despre Africa, sau in mod special despre Zambia?

Acum vreo luna l-am intrebat pe un prieten: Care este cea mai mare dorinta a ta? Ce iti doresti, mai mult ca orice? La ca-re el mi-a raspuns: “Sa fiu foarte bogat, foarte bogat.” Apoi el m-a intrebat: “Dar tu ce-ti doresti mai mult ca orice?” Am ras-puns: “Vreau sa-L slujesc pe Domnul.”

Ma gandesc si la Livingstone, daca el dorea sa fie bogat, ar fi ramas in Euro-pa, si poate ca ar fi avut multe sanse. Dar lui i-a pasat mai mult de oamenii care nu au auzit niciodata despre Evanghelie. Nu e nimic rau in a avea bani, sau lucruri ma-teriale. Bineinteles ca este nevoie si de oa-menii cu bani, oameni care sa il slujeasca pe El. Important este, unde iti este inima? Este legata de lucrurile acestea paman-testi? Daca da, oare se merita?

Am avut o saptamana de cercetare, si m-am rugat: “Doamne, cerceteaza-mi i-nima, vreau sa te slujesc pe Tine, vreau sa fac voia Ta…”

Imi dau seama ca suntem atat de tre-catori, si de cele mai multe ori spunem: “Da, noi suntem credinciosi, si Il slujim pe Domnul”. Mai ales aici in Zambia, majori-tatea “credinciosilor” spun aceste cuvinte: “noi Il slujim pe Domnul”, dar sunt doar cu-vinte goale, deoarece ei nu fac voia Lui.

Ma rog ca Domnul sa ma ajute sa-L pot sluji pe El, si in acelas timp sa fac voia Lui, indiferent de ce s-ar intampla – de voi avea bani sau nu, de voi fi sanatoasa sau bolnava, indiferent de starea materiala sau sociala. Rugati-va pentru mine sa merg inainte si sa nu dau inapoi. Stiu ca merita, si mai stiu ca sunt atat de multi care se roaga pentru mine si ma sustin finan-ciar.

As dori sa ma intorc la intrebarea pe care am pus-o acelui prieten. Dragii mei: “Care este cea mai mare dorinta pe care o aveti? Ce va doriti mai mult ca orice? Daca Domnul ti-ar da ceea ce iti doresti atat de mult (poate ai asteptat mult acel lucru), intrebarea mea este: “Oare se me-rita?”

Cea mai mare dorinta a mea este de a face voia Domnului, de a-L sluji pe El si de a fi in voia Lui. De multe ori ma simt atat de mica si neinsemnata, atat de neaju-torata si slabita, de aceea am mare nevoie de sprijinul vostru.

Va rog sa continuati sa va rugati pentru:

- suflete sa fie mantuite;
- intelepciune, pricepere, chibzuinta si rabdare in tot ceea ce fac;
- sa fiu o binecuvantare pentru cei din jur;
- pentru scolile incepute, elevii si pro-fesorii;
- femeile, tinerii si copiii la care pre-dau;
- familia Riggs, misionarii cu care lu-crez;
- biblioteca inceputa in Ndeke;
- pastorul din Chipulukusu, care este si profesor in acelas timp;
- cartea pe care am scris-o sa fie pu-blicata, si sa poata fi o binecuvantare pentru multi.

Va multumesc inca o data pentru tot sacrificiul facut. Va salut cu Filipeni 4v19. Domnul sa va binecuvanteze. Cu multa dragoste,

Maria Magdalena Halip

Articole similare:

1. Clasa de croitorie in Chipulukusu – Maria Halip – Zambia
2. Inca un an de lucrare – Maria Halip – Zambia
3. Binecuvantari in lucrare – Maria Halip – Zambia
4. Cat de nepasatori… – Maria Halip – Zambia
5. CALATORII – Maria Halip – Zambia