Ce mare binecuvantare sa-L avem pe Domnul Dumnezeu de partea noastra, sa stim ca este alaturi de noi in necazuri, boala, suferinta dar si atunci cand totul merge bine, El nu ne paraseste.

Mai intai de toate doresc sa va multumesc pentru faptul ca sunteti o asa mare binecuvantare pentru mine si pentru lucrarea de aici. Multumesc pentru suportul financiar si pentru rugaciuni! Am simtit puterea rugaciunilor intr-un mod special saptamana aceasta. Multumesc celor ce mi-au scris si m-au incurajat in ultimul timp.

“Slavit fie Domnul care ne intareste!” Cred ca multi ar rade de mine daca m-ar auzi proclamand slava Domnului si binecuvantarile Lui in public, dar nu imi pasa ce spun oamenii. Un lucru stiu sigur – fara ajutorul Domnului si rugaciunile sfintilor, de mult mi-as fi facut bagajul si as fi parasit Zambia.

Stiu ca fara Domnul Dumnezeu si dragostea sfintilor care se roaga neincetat si ma sustin financiar, nu as fi nimic, nu as putea nimic si nu mi-ar fi pasat de sufletele “acestor negrii urati“ (cum spun unii). Dar Domnul Dumnezeu a pus dragoste in inima mea pentru zambieni si in ciuda dificultatilor si a circumstantelor El ma intareste sa merg inainte.

A fost o perioada foarte incarcata, dar slava Domnului, pentru ca El a binecuvantat intr-un mod special fiecare zi. Atat de multe lucruri minunate s-au intamplat, ca nici macar nu stiu cu ce sa incep.

Am avut o saptamana minunata cu femeile, am predat in diferite sate si am simtit ca Domnul m-a folosit. In Walale (un mic satuc), am pus intrebarea: “Ce vreti, sa fiti o binecuvantare pentru altii sau sa fiti binecuvantate?”

O femeie mi-a raspuns: “Vreau sa fiu binecuvantata”, o alta femeie a raspuns: “Vreau ca Domnul sa ma binecuvanteze si sa fiu o binecuvantare”.

Mi-am dat seama de faptul ca majoritatea femeilor doresc ca Domnul sa le binecuvanteze (in mod special cu lucruri materiale sau bani), dar ele nu vor sa fie o binecuvantare pentru altii, nu vor sa fie credincioase si ascultatoare de Cuvantul Domnului.

Domnul ne binecuvanteaza in diferite feluri si trebuie sa-I multumim ca Isi revarsa binecuvantarile Lui asupra noastra zi de zi. Domnul doreste sa ne binecuvanteze, dar de multe ori nu vrem sa ascultam, nu vrem sa facem voia Lui, si pierdem binecuvantarile Lui.

Am folosit ilustratia cu Avraam, un om binecuvantat de Domnul, dar a fost decizia lui sa fie ascultator si sa traiasca prin credinta. Exemplul lui Avraam a fost cel mai potrivit pentru femeile din Walale. Ele au inteles ca si ele pot fi binecuvantate si pot fi, in acelasi timp, o binecuvantare pentru altii.

La sfarsitul lectiei femeile au spus ca vor sa fie folosite de Domnul Dumnezeu, si vor sa fie o binecuvantare pentru altii de acum incolo.

Ce mare bucurie ca aceste femei atat de simple (needucate – cum spun unii), vor sa fie o binecuvantare in bisericile lor, in comunitatea in care se afla, o binecuvantare pentru familiile lor. Ce mare lucru este sa fim o binecuvantare! Domnul sa ma ajute si pe mine sa pot fii o mare binecuvantare pentru lucrarea de aici, pentru zambienii mei, dar si pentru romanii mei.

Joi am avut din nou un timp minunat cu femeile din Walale. Am predat partea a doua din lectia “A fi o binecuvantare”. Femeile care au venit la timp au primit cate o prajitura cu ciocolata. Am vrut sa le rasplatesc pentru ca au venit la timp. Din pacate am avut numai 7 care au venit la timp, restul au pierdut. Chiar vorbeam cu ele: “vedeti, cele ce au fost la timp au fost binecuvantate cu o prajitura, iar voi care ati intarziat a-ti pierdut acea binecuvantare”.

De atat de multe ori Domnul vrea sa ne binecuvanteze, dar noi suntem prea ocupati cu lucrurile pamantesti si pierdem sau trecem pe langa binecuvantarile pe care Domnul vrea sa ni le dea. Ce trist!

Si ce e mai rau, e faptul ca ne razvratim impotriva Domnului si spunem: “Doamne, de ce nu ma binecuvantezi?“ Si, cu voce dulce, Domnul ne raspunde: “Copilul meu, de ce nu vrei sa asculti, de ce nu vrei sa privesti la Mine? Priveste in sus! Eu vreau sa te binecuvantez, dar tu pierzi binecuvantarile pe care le am pentru tine, pentru ca esti prea preocupat cu treburile tale, si nu vrei sa faci voia Mea.”

Am aflat ca femeile nu vor sa dea zeciuiala Domnului din banii pe care ii castiga si se vaita ca este greu. Ba Marcia nu a mai rezistat, si cand am terminat lectia le-a spus: “Eu stiu ca voi nu dati Domnului banii care I se cuvin Lui, si de aceea nu sunteti binecuvantate. Voi furati de la Domnul.”

A fost o zi interesanta si sper ca ele sa puna in practica cele auzite.

Ieri am fost in Chipulukusu si am avut lectie practica cu femeile. O americanca mi-a dat niste fuste mai vechi de blugi si le-am taiat si am dat femeilor sa faca cate o geanta de blugi. A durat cateva ore pana ce au cusut gentile, dar a fost minunat. Ma simteam de parca as fi fost din nou la scoala, la ora de lucrul manual, dar de data aceasta eu eram profesoara, iar femei mult mai batrane ca mine erau elevi.

Pentru aceste femei a fost prima data in viata lor cand cineva le-a aratat cum sa coasa o geanta. Bine-nteles ca a trebuit sa le dau ace si ata, si apoi au luat acele de cusut acasa (spre uimirea unora, majoritatea nu au nici macar un ac de cusut in casa lor).

Am avut un timp atat de binecuvantat cu ele, si lectia pe care am predat-o a fost o binecuvantare pentru ele. Cu ajutorul Domnului voi incerca sa fac ceva special in fiecare luna.

In Walale, femeile au spus ca vor sa invete cum sa faca prajituri. Le-a placut prajitura cu ciocolata si de acea m-au rugat sa le invat sa faca, dar ele nu au aragaz, nu au cuptor si cum sa le invat sa faca prajituri pe carbune (caci ele folosesc un fel de pirostrii)?

Multe femei au spus ca pot sa faca prajituri in tigaie, pe carbune (eu una stiu ca e nevoie de cuptor ca sa faca prajitura pe care le-am dat-o). Inca nu stiu cum sa le ajut, poate am sa le invat sa faca gogosi…

Sambata am avut intalnirea cu grupul de HIV-SIDA, care este un “grup suport”, si incercam sa fim o binecuvantare pentru cei infestati cu HIV, dar in acelasi timp vrem ca tinerii sa inteleaga pericolul in care se afla. Stigma de a fi infestat cu HIV este o piedica pentru foarte multi, asa ca ne dorim ca oamenii sa inteleaga faptul ca suntem copiii Domnului si dorim sa-i ajutam, sa fim o binecuvantare si ca-i iubim asa cum sunt.

Din nefericire am avut putini care au venit, si numai doua familii care au HIV. A fost minunat deoarece au fost deschisi cu noi si au impartasit multe lucruri.

Chiar in ciuda faptului ca nu am avut un grup mare si nu au venit multi membrii din biserica (ca sa-i incurajeze si imbarbateze), timpul petrecut a fost atat de minunat. Am jucat si niste jocuri care au pus un zambet pe fetele celor care au venit. Am vrut sa fac ceva special pentru acele familii bolnave si am cumparat macaroane si prajituri pentru ca sa se serveasca la pranz.

Este atat de trist ca acesti oameni nu pot lucra si familiile lor sufera datorita greselilor lor.

Cand am plecat, cineva a spus: ”Multumim atat de mult pentru timpul pe care il sacrificati pentru noi, pentru prajituri si suc, pentru ca sunteti o binecuvantare pentru noi. Sa nu da-ti inapoi pentru ca Domnul o sa va binecuvanteze.”

Cu ajutorul Domnului ne vom intalni din nou pe data de 7 octombrie. Rugati-va pentru ca Domnul sa binecuvanteze acest “grup suport”, si cat mai multi sa fie implicati in aceasta lucrare.

Azi dimineata am avut un timp exceptional cu copiii in Chipulukusu. Dupa o saptamana atat de aglomerata, m-am simtit foarte de obosita, dar in ciuda oboselii, mi-a venit ideea sa fac ceva deosebit pentru copiii mei din Chipulukusu.

Am cumparat paine si niste conserve de peste, caci am avut lectia cu “Inmultirea painilor si a pestilor”. Am numit aceea lectie: “Copilul care si-a dat mancarea Domnului”.

Nu am avut prea multi copii care au venit la timp, asa ca cei ce au venit la timp au primit cate o felie de paine si putin peste din conserva, cu putin sos de rosii.

“Hm, hmm, mm… ce bun mai este”, spuneau ei. Este atat de simplu sa-i faci pe acesti copii fericiti. Practic a fost o picatura de peste pe paine si, ce fericire pe ei!

A fost atat de simplu sa le atrag atentia, si sa incep lectia pe intelesul lor. Domnul a binecuvantat intr-un fel atat de minunat timpul acela, incat 4 copii si-au aratat dorinta de a-L primi pe Domnul. Ce binecuvantare!

La sfarsitul lectiei am dat paine si copiilor care au venit tarziu. Nu a durat mult, si ei au mancat toata painea proaspata. Ma gandeam la acei copiii care au venit la timp, ei au avut de castigat, au primit peste si paine mai mult ca cei ce au intarziat, si ce fericiti au fost!

Ieri am cumparat materialul pentru uniformele scolare. Am cumparat un material in patratele rosu si alb si cand l-am aratat parintilor, nu mai puteau de bucurie. Edina, profesoara, mi-a spus ca e mai bine rosu, deoarece majoritatea scolilor au uniforme albastre.

Ieri Ba Marcia s-a intors de la scoala foarte suparata. Nu a mai tinut ore deoarece cineva a spart clasa si a furat toate materialele scolare: caiete, manuale, creioane, pixuri, chiar si calendarul pe 2006. Au mai furat, de asemenea, si cateva scaune. Am incercat sa-i spun ca putea sa fie si mai rau, bine ca nu au furat bancile, care sunt foarte scumpe.

Inca nu stim cine a spart scoala, dar credem ca este cineva “apropiat”. Avem ceva banuieli. Ce este mai rau este faptul ca intentia celui ce a facut aceasta este sa ne faca sa renuntam, sa inchidem scoala.

Rugati-va ca sa ne lase in pace si sa stim sigur cine a furat toate materialele scolare. Am anuntat si la politie ca ni s-a spart scoala si s-au furat materialele scolare. Si ei cred ca a fost cineva cunoscut.

Cu ajutorul Domnului voi cumpara manuale noi, dar trebuie sa merg la Lusaka sau Kitwe, caci preturile sunt mult mai bune acolo si am mai multe variante in a alege.

Nu dupa mult timp am aflat ca baiatul cel mare al pastorului din Ndeke a fost internat de urgenta. Doctorii nu stiu ce are, a slabit foarte mult in ultimele 2 saptamani si nu poate sa manance. E foarte slab, si e pe moarte. Nu stim ce sa credem si nu putem face nimic. Arata ca un schelet, si astazi am aflat ca nici nu mai poate sa vorbeasca. Numele lui este Jonathan si are numai 26 de ani.

Nu inteleg de ce trebuie sa treaca prin ceea ce trece. Il cunosc din ‘99 si in primul meu an de misiune, el traducea pentru mine cand predam copiilor. E un prieten bun de-al meu, si nu inteleg de ce este atat de bolnav. Nimeni nu stie care e motivul.

Va rog sa va rugati pentru noi ca Domnul sa ne intareasca si sa ne dea pace si liniste sufleteasca indiferent de ce s-ar intampla.

Un alt lucru care ma ingrijoreaza este starea morala a tinerilor. Este strigator la cer si ma rog ca Domnul sa-mi dea intelepciune si pricepere sa ma pot implica mai mult in vietile tinerilor de aici.

Duminica am fost la biserica din Ndeke, si am fost atat de intristata sa vad o tanara cu un bebelus de o luna in brate. Ea obisnuia sa vina regulat la intalnirea cu tinerii, si imi aduc aminte ca anul trecut prin noiembrie, am avut o lectie speciala pentru tineri. Vad si acum fata acestei tinere care tot zambea si nu ma lua in serios, de parca tot ceea ce spuneam era pentru altcineva.

La aceeasi intalnire se mai afla o alta tanara, care mi-a spus ca lectia a fost buna. Dar ce folos, deoarece nu a pus in practica ceea ce am spus, caci aceasta tanara este insarcinata si nu este maritata inca. Tanara care are un bebelus, s-a maritat dupa ce a aflat ca e insarcinata.

Ma doare inima pentru aceste fete, dar e decizia lor. Ce vor face cu viata lor depinde de deciziile facute, dar din nefericire viitorul lor nu arata prea bine.

Viata este atat de scurta si nu stim cand ne vine sfarsitul. Domnul sa ne ajute sa traim vieti curate si placute inaintea Lui ca sa nu ne para rau de ceea ce lasam in urma.

Dragii mei, este o onoare si o mare binecuvantare pentru mine sa pot fi o parte din aceasta lucrare, sa-i pot iubi pe cei de aici, in ciuda dificultatilor, in ciuda saraciei spirituale si materiale. Nu am cuvinte sa-I multumesc Domnului.

Cu multa dragoste,
Maria Magdalena Halip

Articole similare:

1. Clasa de croitorie in Chipulukusu – Maria Halip – Zambia
2. Binecuvantari in lucrare – Maria Halip – Zambia
3. Domnul este stanca mea – Maria Halip – Zambia
4. Cat de nepasatori… – Maria Halip – Zambia
5. In locul potrivit, la vremea potrivita – Maria Halip – Zambia