Puterea rugaciunii – Cecilia – India

Mar 31st, 2010 | By | Category: Cecilia - India
{lang: 'ro'}

Puterea rugaciuniiIn ultima scrisoare am va spuneam despre orasul Kalimpong, dar nu am dat detalii suficiente. Cu ajutorul Domnului, perioada pe care am avut-o in Kalimpong, ca echipa, a fost una peste asteptarile noastre. Dupa o calatorie de 16 ore cu trenul si 3 ore cu autobuzul, am ajuns in Kalimpong obositi. Mentionez ca orasul Kalimpong este situat la poalele si in vaile adanci ale muntelui Himalaya, in N-E Indiei. Populatia este formata mai mult din nepalezi, tibetani si alte grupuri, fiind cunoscut sub numele de Gorkhaland.

Am stat in Kalimpong o saptamana apoi, la o distanta de 2 ore de Kalimpong, am mers intr-un sat si acolo am stat tot o saptamana. Tot timpul petrecut in Kalimpong am vazut Mana Dumnezeului Celui Viu si Adevarat cum ne-a calauzit. Dupa ce ne-am odihnit, a doua zi am mers cu echipa sa ne rugam pentru oras. Zilele care ne stateau inainte, am crezut ca vor fi pline de activitati, dar persoana care trebuia sa ne ajute, nu a mai putut si atunci eu si cealalta lidera a trebuit sa ne gandim ce vom face.

Cu cateva zile inainte, cealalta lidera mi-a spus ca Domnul i-a vorbit sa tinem post, apoi am avut o intalnire cu echipa şi, la sfarsitul intalnirii ne-am rugat toti. Studentii s-au rugat ca Domnul sa ne vorbeasca si sa ne descopere ce trebuie sa facem, dar eu nu inţeleg limba hindi şi nu am ştiut. Dupa ce intalnirea s-a terminat, fara sa stiu, cand m-am dus la culcare m-am rugat pentru acelasi lucru.

Am aflat despre acest lucru a doua zi. Fiindca acea zi era una de post, am continuat sa ne rugam si Domnul, prin Cuvantul Sau, cu ajutorul Duhului Sfant, ne-a descoperit ce trebuie sa facem in Kalimpong. Domnul ne-a aratat ca trebuie sa mergem la un templu budist si unul hindus, cele mai cunoscute din acel oras, sa ne rugam nu cu voce tare ci in inima noastra, si sa-l inconjuram de sapte ori.

Dupa aceea, in drum spre casa, fiindca am avut tractate cu noi, am dat fiecarei persoane pe care o intalneam. Si, spre surprinderea noastra, am vazut ca cei care primeau tractate nu le aruncau, ci incepeau sa le citeasca. Am multumit Domnului pentru felul cum ne-a calauzit.

A doua zi am mers cu echipa la templul hindus, am intrat si am mers pe un hol, dupa care era o camera si mijlocul camerei era un stand cu imaginea unui guru. Am vazut ca era un om care inconjura acel stand. Am intrat si am inceput sa ne rugam inconjurand standul acela de sapte ori. In timp ce-l inconjuram vine o femeie, ne vede si incepe si ea sa inconjoare standul si dupa 3 runde nu stia daca sa plece sau sa mai ramana. A plecat si noi ne-am continuat rugaciunea.

Apoi am intrat intr-o sala mare unde era pus un idol-zeul Krishna – şi am facut exact la fel. Dupa ce am terminat, fiecare a marturisit cum a simtit puterea Duhului Sfant calauzindu-l in rugaciune.

Asa cum am mentionat mai sus am mers intr-un sat la 2 ore distanta de Kalimpong cu masina. Acest sat se afla la poalele muntelui Himalaya, departe de oras, de lume, de orice. Dar chiar si acolo a ajuns Imparatia lui Dumnezeu. Cum? Un grup de crestini a deschis un orfelinat pentru copiii care nu mai au parintii sau unul dintre parinti, dar si pentru copiii ai caror parinti, din cauza saraciei, nu pot sa le ofere cele necesare traiului si educatiei.

Pe langa orfelinat au deschis si o scoala. In aceasta saptamana petrecuta alaturi de fratii si surorile noastre in Domnul, echipa a ajutat la spalarea hainutelor, curatarea orezului – mancarea de baza zilnica, taiatul lemnelor, adunatul pietrelor de pe drum, spalarea copiilor, spalarea vaselor… etc.

Intr-una din zile, cand citeam din Cuvantul Domnului si ma rugam, Domnul imi descopera printr-o viziune, o persoana imbracata in geaca rosie care este legata si o umbra neagra mergand dupa acea persoana. Domnul mi-a spus sa ma rog pentru acea persoana. Am intrebat: cine este Doamne? La o distanta de 400 de metri vad pe cineva imbracat intr-o geaca rosie. Si m-am intrebat daca este acea persoana. Nu am spus nimanui nimic.

Spre sfarsitul zilei, stateam de vorba cu cineva, cand ne intrerupe cineva si ne roaga, daca se poate, sa ne rugam. Cand m-am uitat am vazut ca era acea persoana imbracata in geaca rosie. Si eu am intrebat pentru ce vrei sa ne rugam? Raspunsul pe care l-am primit a fost: „in fiecare seara nu pot dormi din cauza fricii de intuneric si simt ca sunt atacat de un duh necurat”. M-am rugat chiar atunci.

Apoi, a doua zi dimineata, simt in inima mea ca Domnul imi spune sa ma duc sa ma rog din nou. Chiar atunci aveam un timp de inchinare cu echipa si la sfarsit o persoana din echipa imi spune sa ne rugam pentru acea persoana. Am vazut ca Domnul pusese pe inima altei persoane acelasi gand. In momentul acela am luat echipa, ne-am dus la acea persoana si pana sa incepem sa ne rugam, ne spune ca toata noaptea nu a putut sa doarma si ca are durere in tot corpul.

Dupa ce ne-am rugat, am intrebat cum se simte? Ne-a raspuns ca nu mai are durere. A doua zi ne spune ca a dormit bine si nu mai are frica de intuneric. Domnul a facut o minune! Persoana respectiva era asa de bucuroasa incat s-a dus sa spuna fiecaruia ce i s-a intamplat. Domnul fie laudat!

Am revenit in Patna. Ultima saptamana de scoala s-a aratat ca fiind una dintre cele mai grele. De ce spun lucrul acesta? Am trecut printr-o perioada in care studentii s-au rasculat fata de personalul scolii. Din partea lor am primit amenintari spuse doar cu gura, dar in realitate nu au putut face nimic. Intr-una din zile studentii s-au unit si nu au mai venit la ora de inchinare. Dar am continuat ora de inchinare fara studenti si a fost un timp in care Domnul a binecuvantat personalul scolii cu prezenta Sa. In cursul dupa-amiezii liderul scolii i-a rugat sa vina ca sa stea de vorba cu ei. Li s-a pus inainte starea de inima apoi a urmat un moment in care liderul de baza s-a rugat pentru fiecare student.

Dupa acest moment s-au facut cateva anunturi si am crezut ca totul s-a rezolvat. Spre surprinderea noastra insa, studentii incep sa puna multe intrebari, sa vorbeasca urat, ne-au si facut o cerere si au spus ca  daca acea cerere nu este indeplinita nu vor mai veni la clasa. Pot spune ca aceasta a fost un atac din partea celui rau pe ultima suta de metrii, crezand ca va castiga, dar bineinteles ca nu a fost asa.

Domnul Isus a fost si este in controlul tuturor lucrurilor. El este Domnul Domnilor si Imparatul Imparatilor! Domnul sa fie marit si laudat ca situatia care ni se parea grea, El a transformat-o! Dupa doua zile am avut graduarea. Am avut oaspeti deosebiti, printre care si fratele Bruckner, care ne-a vorbit si incurajat din Cuvantul lui Dumnezeu. Unii dintre ei au plecat spre casele lor chiar in acea zi, altii dupa aceea.

Sa ne rugam ca Domnul sa le dea har si putere sa fie o lumina acasa, la scoala, la serviciu, in lucrul Domnului sau acolo unde vor fi. Va rog sa continuati sa va rugati pentru lucrarea din India cat si pentru mine, in ce priveste viza, ca El sa ma calauzeasca.

In luna aprilie voi reveni in tara pentru cateva luni din cauza vizei. S-a dat o noua lege prin care se spune ca intre doua vizite facute in India, 2 luni trebuie sa stai in afara Indiei. Avem nevoie de rugaciune ca Domnul sa ne calauzeasca ce sa facem mai departe, in ce priveste viza. “Stiu faptele tale: iata ti-am pus inainte o usa deschisa, pe care nimeni n-o poate inchide, caci ai putina putere, si ai pazit Cuvantul Meu, si n-ai tagaduit Numele Meu” – Apocalipsa 3v8. Acest verset ma intareste si mai mult stiind ca nimeni si nimic nu poate sa schimbe ce Domnul a promis.  Cuvantul Domnului este de neclatinat.

Multumesc foarte mult pentru sprijinul in rugaciune si financiar. Domnul sa va rasplateasca asa cum crede El de cuviinta. Tuturor doamnelor si domnisoarelor va doresc o primavara binecuvantata si multa fericire si pace din partea Domnului. Domnul va iubeste!

Cecilia

Articole similare:

  1. Sa semanam samanta – Cecilia – India
  2. IN PERIOADA DE PRACTICA – Cecilia – India
  3. Tot pamantul – Cecilia – India
  4. Salutari din India – Cecilia – India
  5. O luna petrecuta in statul Mumbai – Cecilia – India
Tags: , , , , , , ,

Comments are closed.