IN PERIOADA DE PRACTICA – Cecilia – India

In lucrarea cu copiii rezultatele se vad in viitor, dar pentru cei care ne ocupam de ei, rezultatele sunt in inima si ne ajuta sa crestem in omul interior: rabdare, dragoste, bucurie, etc.

In ultima saptamana de stat in Jaipur am fost parte in aceasta lucrare cu copiii unde, cei care stiau limba hindi au predat. Eu am facut cu ei partea de exercitii fizice, ne-am jucat si apoi le-am pregatit laptele.

Cei prezenti au intrat in clasa pentru ora de matematica si, in acelasi timp, a intrat pe poarta o alta fetita cam la varsta de 10 ani. A intrat in clasa si a stat 5 minute pentru ca nu putea sta pe scaun din cauza arsurilor pe partea dorsala. Am luat-o, i-am facut baie si apoi i-am aplicat un medicament ca sa-i usureze durerea. Fiind foarte saraca, familia nu-i putea procura acel medicament asa ca directorul scolii i l-a dat gratuit.

In tot acest timp cat m-am ingrijit de ea, m-am rugat ca Domnul sa-i usureze durerile. Aceasta fetita a fost mult miscata de felul in care m-am purtat cu ea si nu stia cum sa-mi multumeasca. Cand a plecat de la scoala, in timp ce se departa, se uita la mine. Vecinii au vazut felul in care ne purtam fata de acesti copii, care la scoala de stat sunt batuti, respinsi si nimeni nu se ingrijeste de ei.

Lucrarea cu grupul etnic Bhatt, in ultima saptamana, s-a desfasurat in conditii normale. Echipa a vizitat mai multe familii de crestini si necrestini iar rugaciunea, cantarile si vestirea Cuvantului au rasunat pe deplin. Dupa acest timp petrecut in Jaipur, unde am vazut cum Dumnezeu lucreaza si imparatia Sa inainteaza, a trebuit sa pornim spre baza. Ii multumim Domnului Dumnezeu care ne-a folosit spre slava Sa.

La plecare ne-am luat la revedere de la cei care, pe toata perioada cat am stat in Jaipur s-au ocupat de noi si, la gara, spre surprinderea tuturor, cel care conducea Otto-ricsa a fost luat la politie pentru ca oprise unde nu trebuia, afirmase politistul, desi oprise regulamentar. Totul s-a rezolvat cu bine si i-au dat drumul. Am calatorit doua zile cu trenul si nu am avut probleme.

Cand am ajuns in Dedhradun, ne-am reintalnit cu cei de care, pe perioada de practica, am fost despartiti in 4 patru echipe, si toti, plini de entuziasm, au inceput sa povesteasca cum a lucrat Domnul prin ei si cum au vazut puterea lui Dumnezeu in viata lor.

Echipa din care am facut parte a fost impartita in doua: eu si o colega am mers in Jaipur, iar ceilalti au mers in Orissa. Cand au revenit in Dehradun, de abia asteptam sa vorbesc cu ei despre Orissa si despre starea crestinilor persecutati. Liderul grupului mi-a spus ca este pentru prima data in viata lui cand vede asa ceva: casele crestinilor distruse, biserici distruse, si pe langa acest dezastru material, multi crestini batuti, altii arsi, femei violate, etc.

13 tabere au fost ridicate cu peste 1.000 de persoane in fiecare tabara, unde primesc ajutoare provenite din donatiile din intreaga lume. O imagine trista, dar bucuria si pacea cereasca din inima stralucea pe fetele lor si de asemenea, dragoste pentru aceia care le-au facut rau. Multi au pierdut tot dar au castigat mai mult decat au pierdut – Persoana Domnului Isus.

Rugati-va pentru crestinii din Orissa ca Domnul sa-i intareasca in credinta. Intr-una dintre aceste tabere erau doua femei care au spus ca se vor intoarce la hinduism, si in drum spre casa, un elefant le-a lovit si au murit. Apoi, dupa acest eveniment, doi elefanti au inceput sa darame casele hindusilor. Indienii au ramas socati si au inceput sa spuna: “Dumnezeul Crestinilor a inceput sa faca dreptate.”

Graduarea a fost un eveniment mult asteptat de toti studentii, dar in acelasi timp putin trist, din cauza ca fiecare urma sa-si ia la revedere si, prin harul Domnului, sa se intoarca acasa. La sfarsitul intalnirii, dupa ce toti au primit diploma, invitatii prezenti s-au rugat pentru noi.

La mine a venit o sora misionara care facea parte dintre invitati si mi-a spus asa: “In timp ce ma rugam pentru voi, Domnul mi-a aratat o scara care se inalta spre cer si mi-a spus sa vin la tine si sa-ti spun urmatoarele cuvinte: “Nu te teme de nimic, pune-ti mana ta in Mana Domnului Isus si El te va calauzi treptat””. Cand am auzit aceste cuvinte, mi-au dat lacrimile pentru ca Domnul mi-a vorbit direct si era tot ce aveam nevoie.

Daca Domnul ma va ajuta, voi sta in Romania pana in luna august, dupa care voi merge din nou in India. In toata aceasta perioada voi lucra cu prietena mea Arnah (misionara in Romania) in raspandirea Evangheliei.

Va rog sa continuati sa va rugati pentru mine ca Dumnezeu sa-mi dea intelepciune, rabdare si putere in tot ceea ce fac.

Multumesc mult pentru rugaciunile dumneavoastra si pentru suportul financiar.

Cecilia