Pampacolca

Va salutam in Numele Domnului si Mantuitorului nostru Isus, dorindu-va harul si binecuvantarea Lui peste vietile dvs. Prin indurarea Sa a mai trecut pentru noi o luna de slujire aici, in Anzii din sudul statului Peru. A fost un timp plin de binecuvantari (raspuns al rugaciunilor dvs), desi nu lipsit de incercari. Fiindca este scris “Bucurati-va cu cei ce se bucura, plangeti cu cei ce plang” am dori sa impartasim cu dvs felul in care Domnul lucreaza aici, in si prin noi.
Intre 7 si 15 februarie am coborat in Arequipa pentru a o inmatricula pe fetita noastra Cristina intr-o gradinita particulara, care-i permite sa studieze la distanta in familie, venind periodic apoi pentru verificari. Cristina va urma astfel, intre martie si decembrie, cursurile anului pregatitor, fara de care nu ar putea fi primita la anul la scoala.
Totul a decurs bine, i-am cumparat si caietele
pregatitoare, asa ca acum are de lucru… E destul de
greu pentru ea sa suporte lipsa colegilor, lectiile de
una singura si dificultatea de a invata in acelasi
timp romana si spaniola (scris si citit). Rugati-va si
pentru ea, caci are nevoie de mult har!
Marea surpriza a acestei saptamani in Arequipa a
fost insa alta. De mult timp, privind la “fii veacului
acestuia”, vorbeam cu Domnul spunandu-i ceva de genul:
“Doamne, nu este drept ca ei, pentru comert,
distractie sau turism, sa aiba la dispozitie mijloace
de transport, iar noi, care suntem trimisii Tai
imputerniciti, sa mergem uneori zeci de km pe jos!
Oare nu esti Tu un Dumnezeu al imposibilului? Pentru
noi, ce-i drept, nu se vede nici o speranta in aceasta
directie, dar Tu esti mai mare decat gandurile
noastre…” Aceasta se intampla prin decembrie si
totul inauntrul meu imi spunea: “chiar daca s-ar face
ferestre in cer…” Si totusi, Dumnezeul nostru este
Cel Preainalt, pentru care problemele noastre sunt
lucruri prea usor de rezolvat. Iata si dovada: dupa
doua zile de la venirea in Arequipa, a trebuit sa
incepem sa cautam o masina la mana a doua, dar care sa
aiba tractiune integrala, pentru care sosisera deja
banii necesari. Ne-am rugat Domnului pentru calauzire
si El ne-a raspuns, caci am reusit sa gasim repede
ceva si ieftin, si bun. Multumim deci Domnului si
laudam Numele Sau, caci indurarile Lui nu s-au
sfarsit. Iar bunatatea Sa este atat de mare…
Ajunsi in Pampacolca am sesizat deja diferenta,
caci la jumatate din cele 12 sate anexe se poate
ajunge pe drum de munte, greu-practicabil, dar
accesibil pana la urma. In plus, fratii care ma
insotesc sunt trecuti de 70 de ani, iar mersul pe jos
le era o piedica uneori de netrecut. Noi orizonturi
ne-au fost deschise, campul de lucru ne-a fost largit,
iar timpii morti au fost aproape total eliminati. Este
o mare binecuvantare acum si faptul ca putem merge
toti trei, in familie, fapt foarte relevant pentru cei
pe care ii vizitam. Am dori sa va prezentam cate ceva
din inaintarea lucrarii in diferite locuri, impreuna
cu subiectele de rugaciune.

PAMPACOLCA
Asa cum am scris si luna trecuta, Domnul a lucrat
aici in sensul miscarii unor inimi care pareau
impietrite mai inainte fata de El.
Cecilio si Benita sunt o familie despre care am
scris ceva si data trecuta. Lucrarea Domnului in ei
este autentica, iar decizia lor de a-L urma pare
ferma. I-am vizitat in mai multe ocazii, mai ales ca
Benita nu stie sa citeasca. Lumi si-a descoperit
astfel un nou loc in lucrare, vizitand persoanele
analfabete, pentru a le citi din Scriptura. Problema
celor doi, ca si a multor altora, este saracia extrema
in care traiesc. Au o casa de pamant cu doua camarute,
in care trebuie sa creasca si vreo cinci copii. Una
dintre sursele lor de trai era sa se duca in Valea
Majes si sa aduca alcool pe care apoi sa-l vanda in
cantitati mai mici. Duhul Sfant le-a aratat insa ca
acest lucru nu e dupa voia lui Dumnezeu, asa ca ne-au
intrebat ce pot face. Le-am raspuns biblic, ca
totdeauna este un pret de platit pentru cei care cu
adevarat vor sa-L urmeze pe Domnul. Ne tot gandim insa
si ne rugam ca El sa le deschida o alta sursa de
existenta, pentru ei si pentru copii lor. Rugati-va si
dvs, ca ei sa fie dispusi sa renunte la tot pentru a
incepe o viata noua.
Maxi Valenzuela este un barbat de vreo 60 de ani
care traieste impreuna cu sotia lui pe o inaltime
numita Querullo, unde isi cresc turma de lame. Ca sa
vina in sat trebuie sa plece cu o zi inainte, dar
multumim Domnului ca, fara a ajunge noi la ei, au
venit amndoi la adunare. Elena, sotia lui Maxi,
cunoaste Evanghelia si a reusit sa-si aduca si sotul
inaintea Domnului. Desi foarte simpli, rar am vazut o
pocainta mai reala si o dorinta mai vie de a-L urma pe
Domnul. Am conversat pe larg cu ei si am constatat cu
bucurie nu doar ca El a lucrat, ci si dorinta lor de a
spune tuturor despre schimbarea pe care au
experimentat-o. Ca mai toti barbatii de aici, si Maxi
a avut probleme cu alcoolul, dar se pare ca Domnul l-a
izbavit. Duminica ne-a spus cum a vorbit cu un prieten
al lui despre faptul ca Dumnezeu poate sa elibereze de
patima alcoolului pe cei care vin la El. Saptamana
aceasta cei doi au plecat in Aplao pentru o problema
de sanatate, dar n-au vrut s-o faca inante de a veni
pentru a ne ruga cu ei. M-au asteptat de dimineata
pana la 4 dupa-amiaza, caci eram plecat in alt loc,
numai pentru a ne ruga impreuna. Rugati-va pentru
astfel de oameni, care adesea ne intrec in ravna lor
dupa a cauta ajutorul Domnului.
Thomas Huacallo este un batran de 86 de ani care,
in ceasul al 12-lea macar, a inceput sa-L caute pe
Domnul. Am vorbit cu el in mai mai multe randuri si se
pare ca Domnul i-a deschis mintea pentru a intelege
adevarul cu privire la mantuire, asa ca Thomas cu
pocainta a venit sa-si ceara iertare. Singurul sau
regret este ca memoria nu-l mai ajuta pentru a retine
mai mult din Cuvant, dar esentialul a ramas in inima
sa.
SAN ANTONIO
Sambata, pe 19 februarie, am vizitat cel mai mare
dintre satele anexate la Pampacolca. Se numeste San
Antonio, dupa numele divinitatii locale. Pentru ei
acest sfant, despre care nu stiu prea multe, este si
creatorul si sustinatorul vietii. Practic zeitatea
locala incasa a primit un nume “crestin”, insa nimic
nu s-a schimbat. Nu de putine ori se zice ca le apare
in vis, fie negru cu parul alb, fie in alt fel, dar de
fiecare data ii “binecuvanteaza”. Lamele lor fata cu
ajutorul lui San Antonio, plantele cresc prin acelasi
“santo”, iar ploaia vine si ea numai la cuvantul lui.
I-au facut si o statuie din gips in marime naturala,
in fata careia se inchina si careia ii aduc ofrande.
Sarbatorirea lui San Antonio inseamna taraf popular
andin cu dansuri si bautura cat cuprinde. Atat de
crunta este idolatria lor ca ar fi in stare sa omoare
pe oricine ar indrazni sa vorbeasca imotriva lui. Nu e
de mirare ca intre cele cateva sute de locuitori nu
exista nici macar un crestin adevarat.
Cu toate acestea am reusit sa vorbim cu mai mult de
zece persoane, dintre care o femeie, pe nume Irma,
ne-a primit in casa ei si a aratat mai mult interes
pentru evanghelie. Au fost si niste tineri care ne-au
ascultat cu atentie, astfel ca avem cel putin cateva
legaturi facute. Rugati-va pentru San Antonio, ca
Domnul sa-l faca dintr-un loc al inchinarii pacatoase,
intr-unul al manifestarii slavei Lui!
YATO
Marti, pe 22 feb, am coborat in Yato impreuna cu fr
Fabiano, pe un timp ploios, care ne-a marit riscul de
a aluneca cu masina in prapastia de peste 1.000m. Nu o
singura data m-au trecut sudori reci cand, desi am
franat, masina continua sa alunece pe noroi ca pe
gheata inspre abis. Domnul ne-a izbavit insa,
aratandu-ne inca o data ca vietile noastre sunt in
mainile Lui.
Yato este un sat cu vreo 15-20 de familii, renumit
insa pentru idolul lor: celebrul “Señor de la Peña de
Yato” (tradus: Domnul din stanca din Yato). Este o
imagine ce pare conturul unui om, de doar cativa cm
“sculptat” natural intr-o roca. O data pe an, pe 20
ian, mii de oameni din tot Peru vin sa danseze si sa
bea in cinstea lui, amestecand si ceva religie
oficiala in aceasta. Fiecare lasa cate o suma de bani
lui Señor de la peña, ca sa le mearga bine in afaceri,
in familie sau in dragoste. Cu acesti bani au
construit un “santuario” ce contrasteaza cu casele
saracacioase ale locuitorilor. Acestia din urma
castiga din vanzarile facute in 2-3 zile de sarbatoare
cat pentru tot anul, asa ca existenta lor este legata
de acesta. Nici nu-mi pot imagina ce-ar insemna pentru
Yato ca locuitorii lui sa se converteasca si sa
paraseasca idolatria. Cred ca ceilalti ar fi in stare
sa-i alunge pe toti si sa puna in loc pe altii
“fideli”, sub privirile neputincioase ale legii
statului. Intr-un astfel de loc am fost trimisi sa
aducem lumina Evangheliei Domnului Isus si-I multumim
Lui ca, din cele cinci familii cu care am putut vorbi,
doua au manifestat deschidere pentru Cuvant. Rugati-va
pentru acestia cu care vom vorbi din nou in martie, la
venirea din Arequipa.

ESCAURA
Este un alt sat de vreo 20 de case situat intr-o
vale de cealalta parte a unui munte de langa
Pampacolca. In doua randuri luna aceasta am reusit
sa-l vizitam, cu ajutorul unicului credincios
localnic, pe nume Maximiliano. Practic, ultima data
i-am dedicat intreaga zi, reusind sa vizitam aproape
toate casele, dispersate si indepartate una de alta.
Am gasit si aici, in cel putin trei familii, dorinta
de a cunoaste mai mult despre Domnul si despre
mantuire, asa ca ne-am propus sa revenim in martie,
pentru a conversa mai pe larg.
HUANCOR
Despre acest sat am scris in mai multe randuri.
Avem motive sa-I multumim Domnului pentru lucrarea pe
care a facut-o cu sotia unicului crestin de aici,
Cesar Alfaro. Am reusit doua duminici la rand s-o
aducem cu masina la adunare, caci sufera de artrita si
nu se poate deplasa prea mult. In plus, impreuna cu ei
traieste o fiica a lor, parasita de sotul ei si lasata
singura sa creasca cei patru copii, cu varste intre 3
si 10 ani. De altfel, este un fapt comun in Peru ca
barbatii sa-si lase sotiile si sa plece cu o alta
femeie, chiar daca raman copii in urma. Legea nu poate
face nimic, caci majoritatea casatoriilor nu se fac
legal, ci doar ca un concubinaj. Ne gandim la o
modalitate de a-i ajuta pe acesti copii cu rechizite
si haine pentru scoala, caci altfel nu stim daca vor
putea sa invete, desi sunt inteligenti. Am mai vizitat
si alte familii, intre care una, a lui Domingo
Huarcalla, ar putea sa se apropie mai mult de Domnul,
caci El le-a miscat inimile. Cerem sprijin in
rugaciune pentru ei si pentru situatia amintita mai
inainte.
PISCOPAMPA
Satul in care bautura nationala “pisco”, a dat
numele localitatii, isi merita pe deplin faima rea.
Desi nu traiesc mai mult de 30 de familii aici, exista
vreo patru locuri unde se vinde bautura, ca nu cumva
cineva sa moara de sete… Poate ca v-am facut sa
zambiti, dar situatia e cat se poate de trista.
Putinii bani pe care reusesc sa-i obtina dupa o zi de
munca de cele mai multe ori, in loc sa se transforme
in hrana pentru copii, ajung sa aduca betia si
nenorocirea in familie. Din vizitele facute am putut
observa destula duritate de inima, dar si cateva
oportunitati de a semana Cuvantul. Exista trei familii
care vor sa asculte mai mult, dintre care una a ajuns
duminica si sa asiste la Adunare. Avem sperante ca
Domnul sa lucreze aici si sa schimbe starea de fapt,
schimband mai intai oamenii. In Piscopampa, asa cum am
mai mentionat si in scrisorile precedente, exista o
familie de crestini, din care face parte Javier, un
tanar cu ravna pentru Domnul si care are dar pentru a
putea continua lucrarea Sa si dupa plecarea noastra.
Rugati-va pentru el, pentru cele trei familii si
pentru satul acesta in care Domnul sa-Si arate slava
Sa.
QUISCATA
Este satul cel mai apropiat de Pampacolca si cu cei
mai multi crestini (in jur de 10). Aici am lucrat mai
mult in ceea ce priveste ucenicizarea, adica vizite
facute fratilor si surorilor pentru edificare si
consiliere. Cu toate acestea am avut ocazia sa vorbim
si cu altii dintre care doi, tata si fiu, ne-au
retinut cateva ore pentru a ne pune mai multe
intrebari. Aceasta fiindca au in casa o Biblie pe care
o citesc si de multe ori nu o inteleg. Am observat,
din discutiile avute cu ei, ca nu sunt departe de
imparatia lui Dumnezeu, dar le mai lipseste un pas ca
sa fie inauntru. Rugati-va pentru Alvaro si fiul sau,
Francisco, care au dovedit ca stiu mult din Biblie,
dar inca nu au aplicat in vietile lor. Oricum, vom
reveni sa-i vizitam pentru a-i ajuta sa inteleaga pe
deplin chemarea evangheliei.
Ultima duminica din februarie am avut, prin harul
Domnului, o asistenta sporita la adunare. Au fost vreo
35 de adulti si 15 copii, asa ca am inceput sa ne
gandim serios ca ar fi necesar sa mai cumparam cel
putin doua banci. Domnul sa lucreze ca toti cei ce vin
sa aiba o inima dedicata total Lui si sa adauge El pe
cei care trebui sa mai fie mantuiti in locul acesta!
MOTIVE DE RUGACIUNE
Rugati-va pentru:
- mult har si intelepciune in lucrul Domnului;
- ca Domnul sa cerceteze in continuare Pampacolca, San Antonio, Yato, Escaura, Piscopampa, Ruruca, Quiscata, Huancor si Tuhualque (in care ar trebui sa ajungem din nou in martie);
- sanatate pentru Cristina, care a trecut printr-o saptamana cu infectie digestiva, apoi imediat printr-o gripa destul de puternica;
- calauzire si mana de insotire a Domnului pentru noi destinatii: Rio Blanco, Pampacheacra, Machaguay si Andagua
- har de la Domnul pentru a face fata singuratatii prea adesea coplesitoare si dorului de cei dragi.
Maranata! Domnul vine!
Cu drag, Aurel & Lumi

Articole similare:

1. Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit – Aurel si Luminita – Peru
2. Doar prin har… Aurel si Luminita – Peru
3. Primele incurajari – Aurel si Luminita – Peru
4. Rugati-va neincetat – Aurel si Luminita – Peru
5. Evanghelia inainteaza si in Anzi – Aurel si Luminita – Peru