“Noi lucram, intr-adevar, si ne luptam pentru ca ne-am pus nadejdea in Dumnezeul cel viu care este Mantuitorul tuturor oamenilor…” (1Tim 4/10)

Multumim Domnului ca ne da din nou ocazia sa va relatam despre felul in care Il vedem lucrand pentru extinderea imparatiei Sale in inimile celor care nu-l cunosc. Luna aprilie a fost pentru noi, aici, o perioada in care am inceput sa primim primele semne ca samanta Cuvantului, semanata adesea cu lacrimi, a inceput sa rasara si sa creasca. Dumnezeu Insusi e cel care da cresterea, noi ne ocupam doar cu semanatul si, eventual, cu udatul…

PAMPACOLCA
In sat, unde locuim de mai bine de 6 luni, a inceput
frigul, caci se apropie iarna. Dimineata, inainte de
rasaritul soarelui, apa face margine de gheata, ceea
ce inseamna ca se ajunge la aproape 0 grade. Asta in
conditiile in care nici o casa nu are vreun mijloc de
incalzire. La fel si cea pe care am inchiriat-o noi…
Mi-aduc aminte de cineva care ne sfatuia sa ii invatam
pe cei de aici sa-si faca sobe. N-ar fi lucru greu,
problema e insa ca nu ar avea ce sa arda in ele.
Muntii dinprejur nu sunt altceva decat desert
pietrificat in care nu creste nimic in afara de cativa
cactusi razleti. Curentul electric vine la o tensiune
scazuta, iar in timpul noptii e, de cele mai multe ori
intrerupt. E destul de sumbru, parca am fi in Romania
pe vremea comunistilor…In aceste conditii,
majoritatea se “incalzesc” inainte de adormi cu ceva
“pisco”, un fel de rachiu pe care il fac din porumb.
De la un pahar se ajunge la ultimul strop din sticla,
apoi dimineata din nou, bineinteles sub pretextul
frigului…
Lucrarea Domnului creste totusi, chiar daca de cele
mai multe ori se seamana in piatra seaca, nu in pamant
roditor. Dumnezeu are insa puterea de a schimba o
inima de piatra cu una sensibila, asa ca asteptam
interventia Sa divina, fara de care nu ar fi multe
sperante pentru oamenii acestia. Adunarea Domnului
creste si se intareste, prin harul Sau, luna aceasta
alaturandu-se “ucenicilor” inca trei persoane. Speram
ca pocainta lor sa fie autentica si curand sa apara si
ceva din roadele Duhului Sfant in vietile acestora.
CAYLLOMA-TUTI
Intre 7 si 10 aprilie am participat, alaturi de
fratele Roberto, la o reuniune a reprezentantilor
bisericilor evanghelice independende din provincia
Caylloma, organizata intr-un sat numit Tuti, situat la
vreo 4 ore de Arequipa. Au venit in jur de 350 de
frati si surori, iar intalnirea a durat trei zile.
Personal, am ramas impresionat de amploarea lucrarii
in acesta parte inalta a departamentului Arequipa,
care include si Valea Colca, terenul meu de misiune de
acum aproape trei in urma. Am aflat cu surprindere ca
sunt plantate in jur de 30 de adunari care au in total
aproape 1.000 de crestini. Problema cu care ei se
confrunta e lipsa de lucratori capabili “sa invete si
pe altii” (2Tim 2/2). A fost un timp binecuvantat, in
care au expus teme din Biblie si unii dintre liderii
lor, dar folosind numai quetchua. Fratele Roberto si
eu a trebuit sa vorbim in spaniola, desi cred ca unii
nu ne-au inteles prea bine. Ma gandesc tot mai mult la
utilitea invatarii limbii vechilor incasi, desi pentru
aceasta as avea nevoie de cel putin sase luni de
cursuri intensive. Rugati-va ca Domnul sa ne dea mult
har si calauzire si in aceasta privinta. Am fost
invitati sa revenim in aceasta zona si am stabilit
pentru a doua jumatate a lunii iunie sa dedicam o
saptamana vizitarii acestei zone pentru a evalua cat
mai bine nevoile lucrarii de aici.
TUHUALQUE
Este satul cel mai inalt din zona Pampacolca, cel
mai izolat si mai sarac, in acelasi timp. Dupa ce au
incetat ploile a fost posibil sa ajungem din nou aici
pentru a vedea ce se poate face in evanghelizare. Din
pacate, n-am intalnit prea multi oameni in sat, caci
majoritatea pleaca cu turmele de lame si lipsesc zile
intregi, dormind sub cerul liber, la o altitudine de
peste 4.500 m. Cei cu care am vorbit insa au fost
receptivi, desi trebuie sa le simplificam la maximum
Evangheila pentru a o putea intelege. Ne-au invitat sa
venim pe 30 mai, cand au un fel de adunare obsteasca,
ca le putem vorbi mai pe larg tuturor. Ne-am bucurat
ca am fost bine primiti si in scoala, unde in jur de
30 de copii cu o invatatoare din Aplao, incearca sa
invete sa scrie si sa citeasca. Le-am daruit niste
carticele de colorat de la Liga Biblica, pe care le
pot folosi de asemenea pentru citit, pe versete. Au
fost foarte incantati si ne asteapta ca data viitoare
sa facem o lectie din Biblie. Este atat tulburator sa
privesti acesti copii care muncesc de la 5 ani,
infrunta frigul si lipsa oricaror conditii din
civilizatie, insa atat de tristi incat te fac sa
lacrimezi. Ne gandim tot mai mult ce-am mai putea face
pentru ei, eventual sa le daruim cate un caiet si o
jucarie din cele mai ieftine macar…
RIO BLANCO
Era ultimul dintre satele anexe in care nu
ajunsesem, situat putin mai jos decat Tuhualque, dar
pe cealalta inaltime a vaii in care se afla
Pampacolca. Am ajuns aici sambata, pe 22 apr, cand ei
aveau adunarea obsteasca, asa ca am putut vesti
Evanghelia majoritatii locuitorilor. Aici, in urma cu
ceva timp au ajuns si alti misionari, venind din
cealalta vale, unde se afla Chuquibamba, dar n-au
continuat. Am gasit deci un teren ceva mai pregatit,
astfel incat oamenii s-au aratat dispusi a se reuni
pentru a asculta Cuvantul, cel putin de doua ori pe
luna. Am promis ca voi face acest efort, de a-i vizita
cu regularitate, mai ales ca doi frati din Adunarea
din Pampacolca provin din Rio Blanco si au familiile
acolo. Speram ca, insotiti de ei, pe la jumatatea si
finele lui mai sa ajungem din nou, pentru a da putina
continuitate lucrarii. Rugati-va ca acest lucru sa fie
posibil si ca acesti oameni sa cunoasca adevarul care
ii poate face liberi.
YATO
Satul cu altarul lui Señor de la Peña a inceput sa
raspunda Evagngheliei. In mai multe randuri am vizitat
familii aici si s-a dovedit ca nu a fost degeaba. Una
dintre acestea a inceput sa inteleaga mesajul
Evangheliei si, dupa ce cu ceva timp in urma si-au
aruncat idolii la gunoi, si-au aratat dorinta de a
veni la Adunare in Pampacolca. Nu ne venea nici noua
sa credem cand unii dintre frati vazandu-i la adunare
duminica, pe 1 mai, ne spuneau ca acestia erau dintre
cei mai infocati aparatorii ai idolatriei oficiale. Se
numesc Consuelo si Juan Valenzuela si credem ca
lucrarea Domnului este autentica in inimile lor, caci
ne-au povestiti cum au inceput sa vorbeasca cu vecinii
lor si sa le spuna ca “un idol e totuna cu nimic”, iar
mantuirea e doar in Domnul Isus. Si mai mult ne-a
bucurat faptul ca s-au oferit sa ne insoteasca in a
vizita inca vreeo trei familii din Yato care si-au
aratat dorinta de a asculta vestea buna. Rugati-va
pentru aceasta familie, caci sunt primii crestini din
Yato, dar si pentru ceilalti, ca sa aiba o inima
deschisa pentre Domnul.
TIPAN
Din Yato am coborat in Tipan, un sat la vreo ora de
Pampacolca (cu masina), in care exista cativa
crestini, care ne-au rugat sa-i ajutam in strangerile
lor. Speram ca o data la doua saptamani sa putemm
vizita si aici, ajutandu-i pe frati si incercand sa
facem cate ceva si in evanghelizare.
CELELALTE ANEXE
Am continuat sa vizitam in Huancor, Quiscata,
Piscopampa, Obras si San Antonio, locuri in care
deocamdata nu vedem un raspuns major la mesajul
Evangheliei. Sunt insa persoane cu care conversam in
mod regulat si speram ca Domnul sa lucreze si in
inimile lor.
In rest, noi ca familie, suntem bine. Am trecut toti
printr-o gripa puternica si ceea ce ne ingrijoreaza
mai mult este Cristina, care are o sensibilitate la
frig puternic. Am incredintat-o insa in mainile
Domnului inca inainte de a pleca din tara, caci stiam
prea bine ce ne asteapta aici…
Spiritual, asteptam cu nerabdare ziua cand Domnul
Dumnezeu va fi singurul Domn, iar Numele Lui singurul
Nume. In asteptarea aceasta am dori sa avem tot mai
mult perspectiva eternitatii asupra lucrurilor
trecatoatre, iar vietile noastre sa fie torte aprinse,
care sa lumineze in intunericul lumii acesteia.
Ancorandu-ne gandurile in “fericita noastra nadejde”,
incercam sa trecem biruitori peste orice proba a
slabei noastre credinte si sa continuam persevarand in
lucrarea la care am fost chemati. L-am intalnit pe
Acel care da sens vietii si vrem sa-L urmam, chiar
daca acesta prea adesea inseamna cruce, lepadare de
sine, moarte…
Rugati-va pentru noi si pentru lucrarea de aici!
Domnul sa va binecuvanteze in tot ceea ce faceti
pentru slava Numelui Sau!
Aurel & Lumi

Articole similare:

1. Un timp al binecuvantarii – Aurel si Luminita – Peru
2. Doar prin har… Aurel si Luminita – Peru
3. Rugati-va neincetat – Aurel si Luminita – Peru
4. Evanghelia inainteaza si in Anzi – Aurel si Luminita – Peru
5. Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit – Aurel si Luminita – Peru