Arequipa

Multumim Domnului ca ne-a ingaduit inca o luna inslujba Lui, prin harul Sau. Pentru noi ianuarie a fost un timp dificil, in care ne-am confruntat din plin cu dificultatile vietii in munti. A fost o luna cu multe intristari, dar si cu satisfactii in lucrare. Pastrand pe primele pentru noi, am vrea sa impartasim cu dvs. pe cele din urma ca, prin inviorarea pe care noi am primit-o, sa fiti si dvs inviorati.

PAMPACOLCA
Cu ajutorul Domnului lucrarea inainteaza aici, in
ciuda opozitiei si a idolatriei care i-a aruncat pe
majoritatea satenilor in alcoolism si adulter. Tot
timpul avem insa inaintea ochilor aceasta realitate
tulburatoare ca luptam cu domnii si puteri ale
intunericului. Cu toate acestea, exista mereu suflete
pe care Domnul le aduce din moarte la viata, din
intuneric la lumina si de sub puterea diavolului la
Dumnezeu. Am dori sa va vorbim despre cateva astfel de
exemple, care ne-au adus multa speranta si bucurie.
Fortunato este un om de vreom 50 de ani, care pana
acum a fost robit de alcoolism. Desi sarac pana la
extrem, gasea mereu posibilitatea de a-si cumpara “su
trago” (paharul sau). Evanghelia a auzit-o prima data
de la fratele Justo, un batran de vreo 80 de ani, plin
insa de ravna pentru Domnul. A vrut sa se pocaiasca de
mai multe ori, insa niciodata nu a facut-o serios. In
urma ce ceva timp, beat fiind, s-a intalnit din nou cu
fratele. O simpla privire l-a facut sa se simta atat
de rusinat, incat a inceput sa planga. Dupa cateva
zile l-am vizitat impreuna cu fratele Justo la casa
lui, situata undeva pe o inaltime, in afara satului.
Ne-a primit bine, a ascultat cu atentie si L-a primit
pe Domnul Isus cu pocainta. A trecut mai bine de o
luna de atunci, iar Fortunato a inceput sa dea primele
semne ale vietii noi in Domnul Isus. Va cerem sprijin
in rugaciune pentru acest om si pentru familia lui.
Cecilio si Benita sunt o pereche de etnie quetchua,
veniti din zona Cusco sa munceasca si sa traiasca
aici. In noiembrie Cecilio, desi destul de tanar (pana
in 40 de ani) a cazut la pat, fara sa stie de ce
sufera. In aceasta situatie lucrurile devin foarte
dificile pentru acesti oameni, caci asistenta de
sanatate se plateste, iar cel mai apropiat spital este
in Aplao, la vreo 100 km de Pampacolca. Practic,
ultima speranta pentru cei mai saraci este Dumnezeu.
Asa a fost si pentru Cecilio, care, in urma
rugaciunilor fratilor, s-a pus pe picioare, continuand
pana acum sa fie bine si sa munceasca. In decembrie am
avut o discutie serioasa cu cei doi, in care le-am
explicat ca Dumnezeu vrea sa le vindece si sufletele,
curatindu-le de orice pacat. Au inteles acest lucru si
s-au incredintat in mainile pline de dragoste ale
Domnului Isus. In urma cu doua saptamani am intrebat-o
pe Benita daca vrea sa-L urmeze toata viata pe Domnul,
iar raspunsul ei a fost: “Niciodata nu-L vom mai
lasa!”
Adolfo si Rosa sunt o pereche de tineri de curand
casatoriti, avand si un copilas de 9 luni. In urma cu
ceva timp am putut vorbi cu ei, insotit de fratele
Teodoro Huayta, misionar peruan venit in vizita la
noi. Domnul le-a miscat inimila pentru a-L primi si
pentru a face din familia lor un loc al prezentei
Sale. Au mult interes pentru Scriptura, iar duminica
au cautat sa lase copilasul cu cineva si sa vina
amandoi la Adunare. Rugati-va pentru astfel de
suflete, care sa constituie baza Adunarii din
Pampacolca pentru viitor.
Duminica, pe 22 ian, am avut prin harul Domnului, o
asistenta de 35 de persoane, in afara copiilor.
Dumnezeu isi binecuvanteaza lucrarea in acest loc,
facandu-ne sa simtim prezenta Lui si purtarea sa de
grija. Mai sunt si alte suflete in care El lucreaza,
despre care vom putea sa va relatam in lunile
urmatoare.

HUANCOR, LLANTAN
In ianuarie a inceput sezonul ploios, cu vreo trei
saptamani de ploi abundente, care ne-au cam imobilizat
in sat. Cu toate acestea, am reusit sa ajungem din nou
in Huancor si, de acolo, intr-un alt satuc numit
Llantan. Multumim Domnului ca efortul nostru n-a fost
in van. Am avut ocazia sa vorbim cu sotia unicului
crestin din Huancor, Cesar Alfaro. Ne-am bucurat ca
are dorinta de a cunoaste mai mult despre Dumnezeu,
desi o boala de piciore o face sa nu poata cobori in
Pampacolca la adunare. Vom incerca sa mergem noi cat
de des va fi posibil in Huancor, pentru a o ajuta in
aceasta cautare dupa Domnul.
Suind din Huancor spre Llantan ne-a ajuns din urma
ploaia, fara a avea unde ne adaposti. Am vorbit cu mai
multe persoane insa, asa ca a meritat. Coborand spre
Pampacolca am fost ajunsi din urma de un tanar, Cesar
Jesus, caruia ii vorbisem in drum cateva cuvinte
despre Domnul. L-am invitat in casa si am ascultat
povestea sa: inca de foarte tanar L-a cautat pe
Domnul, insa a intrat in contact cu “martorii lui
Jehova” din Pampacolca (un grup mic, care insa aduce
multe deservicii lucrarii, producand multa confuzie).
Dorinta lui Cesar era de a intelege taina Trinitatii.
M-a provocat sa-i expun bazele biblice pentru aceasta
doctrina si n-am ezitat s-o fac, fiindca am observat
ca nu o facea din duh de cearta, ci din sinceritate.
De patru ori dupa aceea m-a cautat acasa, odata chiar
noaptea tarziu. Mi-am dat seama ca nu are pace si l-am
ajutat crezand in fagaduinta Domnului: “…Ma veti
gasi, daca ma veti cauta din toata inima!” A fost in
acelasi timp o binecuvantare pentru mine sa caut toate
locurile din Biblie care indica divinitatea Domnului
Isus, a Duhului Sfant si relatia de unitate in
Trinitate. A fost un prilej sa-I multumesc inca o data
lui Dumnezeu care “…era in Isus, impacand lumea cu
Sine, netinandu-le in seama pacatele lor”. Rugati-va
si pentru Cesar Jesus, caci sunt semne ca a inceput sa
inteleaga de unde vine mantuirea.
Vizita si ploaia din Huancor mi-au dat o raceala
destul de puternica, fapt ce m-a tinut vreo cateva
zile la pat. Insa, cu riscul de a ma repeta, stiu ca a
meritat…

IAHMES
Luni, pe 24 ian, impreuna cu Javier (tanarul din
Piscopampa despre care cred ca are o chemare de la
Domnul pentru a-I sluji), am coborat din Pampacolca in
Ruruca si de acolo intr-o vale profunda, unde se afla
un satuc numit Jahmes. Deja ajungand acolo, dupa un
drum pe poteci de vreo 4 ore, se paraseste limitele
satului in care locuim, intrand in zona altui centru,
numit Tipan.
Inainte de a intra in Jahmes, ne-am oprit la
marginea satului si ne-am rugat pentru calauzire si
protectie. Am inceput apoi sa vorbim cu putinii oameni
pe care i-am gasit in sat. Astfel am descoperit ca si
biserica catolica si-a trimis misionarii acolo, facand
astfel terenul sa fie mai dur pentru Evanghelie. Am
experimentat pentru prima data, din partea unora
dintre cei cu care am vorbit, respingerea pe care si
Domnul a probat-o. Mi se parea ceva nou din partea
locuitorilor din munti care, de obicei, asculta pe un
“gringo” (alb) care ii viziteaza, macar din
curiozitate. Se pare insa ca “misionarii” catolici
i-au invatat sa nu-i primeasca pe “cei de la secte”,
asa ca ei s-au conformat. Am plecat destul de trist
din sat, dar Domnul m-a intarit printr-un verset de
care m-a facut sa-mi aduc aminte: “Lasa-i, caci nu pe
tine te resping, ci pe Mine, ca sa nu domnesc peste
ei!” Cu toate acestea, simt ca ar trebui sa ma intorc
acolo, cel putin inca o data, caci daca un suflet
numai se va salva in acest loc, merita tot efortul.

TUHUALQUE
Profitand de incetarea ploii timp de aproape o
saptamana, duminica, pe 30 ian, am decis sa incercam a
doua zi sa ajungem in Tuhualque, satul cel mai
departat care apartine de Pampacolca. Astfel, luni
dimineata, pe la 3 si jumatate am plecat, insotit de
fratele Heraclio si de Fabiano, spre acest sat situat
la o altitudine de aprox 4.500m, chiar langa muntele
vesnic inzapezit, Coropuna. Dupa o ora si jumatate de
suit pe poteci inguste am ajuns in San Antonio si
mi-am dat seama ca deja sunt epuizat. Poate si din
cauza lipsei de antrenament pentru aceasta, dar in mod
sigur din cauza altitudinii din ce in ce mai mari.
Practic, am simtit ca nu mai pot respira, ca o sa ma
sufoc, sau ca venele de la gat si tample o sa-mi
plesneasca. Imi era rusine sa le spun fratilor ca nu
mai pot, asa ca am decis sa continui, bazat numai pe
harul Domnului. Trecand de San Antonio poteca s-a
verticalizat brusc, suitul transformandu-se in
catarat. Pe la 6 dimineata a aparut si soarele, care
ne-a facut drumul mult mai dificil. In fine, pe la 9,
dupa mai bine de 5 ore de mers, ne-am apropiat de
Tuhualque. Am fost mai mult decat impresionat de
peisajele care mi se desfasurau inaintea ochilor…Mi
se parea ca am ajuns pe “acoperisul lumii” si ma
gandeam cum ar putea trai oameni in aceasta
salbaticie. Cand am ajuns in sat, parea ca m-am intors
cateva sute de ani in timp, pe vremea incasilor. Cele
vreo 20-30 de case erau, fara exceptie, bordeie facute
din pamant si acoperite cu paie. Case cenusii pentru o
viata cenusie…Vorbind cu un tanar localnic, am facut
observatia ca viata lor e foarte grea. Raspunsul lui a
fost: “Viata noastra e trista!” Intr-adevar, am aflat
cum de mici copii sunt scaldati in paraul care vine
din Coropuna, in apa aproape congelata, pentru a
rezista frigului. Cateva luni pe an satul ramane
infundat in zapada, in conditiile in care nu au ce
arde pentru a se incalzi. Tot timpul trebuie sa alerge
cu turmele de lame in cautare de “pasto” (pasune
alpina). Aceasta e singura lor sursa de trai, carnea
si pielea fiind marfa de schimb pentru cartofi si
alimente de la cei din Pampacolca. Contactul cu
acestia din urma i-a facut sa invete si ceva spaniola,
desi ei sunt 100% quetchua. In timpul verii (intre dec
si martie), un alt pericol le face viata si mai grea:
trasnetele care insotesc perioada ploilor. Nu o data
au murit astfel unii dintre ei, impreuna cu turmele pe
care le pasteau. Fratii mi-au povestit ca un astfel de
trasnet despica stancile, provocand alunecari de teren
impreuna cu ploaia. Cu toate acestea, ei isi accepta
soarta, iar satul era plin de copii mici si de familii
tinere.
Am vizitat mai multe astfel de case si am fost bine
primiti, mai ales ca, din spusele lor, nici un strain
n-a ajuns vreodata la ei. Le-am vestit Evaqnghelia
incepand de la revelatia lui Dumnezeu in creatie, ceea
ce in ei le este descoperit. Am observat ca pentru ei
nu e nici o problema sa creada ca in spatele
lucrurilor create sta un Creator Atotputernic. Faptul
ca in ultima saptamana nu primisera ploaie i-a facut
pe multi sa se gandeasca ce au facut rau. Este in ei
aceasta credinta (biblica, de altfel) ca ploaia nu
vine de la sine, ci e trimisa de Cineva. Pe acest
Cineva am incercat sa-L fac cunoscut si am observat ca
nu e lucru simplu. E nevoie de continuitate, mai
presus de orice, si de multa rugaciune (pe care o
cerem si de la dvs). Cel putin o data pe luna ne-am
propus sa revenim, caci nu e lucru deloc usor, nici
chiar pentru fratii peruani, sa ajungem acolo. Ne
gandim si la o modalitate de a le darui ceva alimente,
caci painile pe care le aveam cu noi le-au primit mai
mult decat bucurosi. Mi-aduc aminte de o vorba a lui
Spurgeon, care zicea ca una dintre cele mai bune
prezentari ale Evangheliei este atunci cand e adusa
intre doua felii de paine. Domnul sa binecuvanteze
lucrarea Sa in acest loc si sa ne dea multa
intelepciune pentru a sti cum sa procedam mai bine!
Dupa inca 6 ore de coborat, am ajuns in Pampacolca
spre seara si a trebuit sa zac ceva pana sa-mi revin.
Eram insa fericit si experimentam un sentiment de
implinire greu de exprimat…

ALTE DESTINATII
Pentru urmatoarele doua luni, impreuna cu fratii
despre care v-am scris mai sus, am dori sa ajungem ,
in afara de Tuhualque, Quiscata, Huancor sau Llantan,
si in alte sate mai departate. Va cerem sprijin in
rugaciune penttru a aduce Evanghelia si in Rio Blanco,
Pampacheacra, Escaura si Machaguay. Suntem in
dependenta directa de Domnul si de perioada ploilor,
care de obicei tine pana in martie. Am lasat in
mainile Sale timpul si destinatia urmatoarelor
calatorii si avem pace. Stim ca El va continua sa ne
binecuvanteze, atat timp cat ramanem in voia Sa.

MOTIVE DE RUGACIUNE
1. Mult har in viata de partasie cu El si in viata de familie;
2. Calauzire si har pentru lucrarea la care ne-a chemat;
3. Pentru lucrarea din Pampacolca, ca sa creasca spiritual si numeric;
4. Pentru locurile si persoanele mai sus mentionate.
Multumim mult pentru rugaciunile si sustinerea pe care ni le-ati acordat. Domnul sa va asplateasca credinta si faptele dvs!

“Iata , Eu vin curand…Amin! Vino, Doamne Isuse!”
Aurel & Lumi

Articole similare:

1. Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit – Aurel si Luminita – Peru
2. Un timp al binecuvantarii – Aurel si Luminita – Peru
3. Doar prin har… Aurel si Luminita – Peru
4. Primele incurajari – Aurel si Luminita – Peru
5. Rugati-va neincetat – Aurel si Luminita – Peru