“Domnul sa aiba mila de noi si sa ne binecuvanteze, sa faca sa lumineze peste noi fata Lui, ca sa se cunoasca pe pamant calea Ta si printre toate neamurile mantuirea Ta” – Ps.67/1-2

Va salutam in Numele Celui inviat, a Domnului si Mantuitorului nostru Isus. In El avem viata, miscareasi fiinta, de aceea am dori ca Numele Sau sa fie maritin si prin vietile noastre.
Multumim Domnului pentru harul Sau care ne-a purtatpana acum si suntem incredintati ca ne va pùrta si in continuare. Au trecut sase luni de la plecarea din tara, deci avem un motiv in plus de multumire, caci am vazut si trait atat de multe intr-un timp atat de scurt…

Aici, in Pampacolca, lucrarea Domnului inainteaza
avand pecetea aceasta “Domnul cunoaste pe cei ce sunt
ai Lui” si “Oricine rosteste Numele Domnului sa se
departeze de faradelege”. Intr-adevar multi sunt cei
ce se apropie de Adunarea Domnului, dar nu toti
accepta “departarea de faradelege”. Atat este de
inradacinat pacatul incat numai o pocainta reala si o
credinta de neclintit ajung sa produca izbavirea, fara
de care nu se poate vorbi de mantuire. Zilele acestea
s-a sarbatorit si la noi “semana santa” (saptamana
sfanta), ultima din viata si lucrarea Domnului Isus
aici, printre noi. Nu a fost altceva insa decat un
prilej in plus pentru pacat, “idolatrie sfanta”,
cuplata cu betie si jocuri, ca pe vremea vitelului de
aur. Patru zile si patru nopti bautura “a curs” pe
drumurile din sat, impreuna cu “sfintele” procesiuni.
A fost oribil, unic si de neimaginat pentru noi mai
inainte. Am simtit ca locuim in Sodoma si a trebuit sa
ramanem inchisi in casa dupa lasarea serii.
Cu toate acestea am putut vedea ca Domnul lucreaza
adaugand la numarul Bisericii pe cei care cauta
mantuirea. Practic, lucrarea de aici se poate rezuma
printr-un verset: “Din El tot trupul, bine inchegat si
strans legat prin ceea ce da fiecare incheietura, isi
primeste cresterea, potrivit cu lucrarea fiecarei
parti in masura ei si se zideste in
dragoste”(Efes.4/16). Dumnezeu e Cel care da
cresterea, cu conditia ca trupul sa fie sanatos. Este,
de altfel, o lege naturala ca orice corp sanatos sa
creasca. Aceasta a fost si preocuparea noastra,
indemnandu-ne unii pe altii la o viata sfanta,
separata de orice inseamnna pacat, dedicata Domnului
si traita inaintea Lui. Vrem sa fim “oglinzi” care sa
reflecte slava Lui, implinind astfel cuvantul care
spune: “Voi sunteti lumina lumii…” Rugati-va ca
Domnul sa faca din noi si din fiecare credincios in
parte o oglinda curata, care sa poata reflecta in
intregime lumina Sa.
In saptamana patimilor Domnului, care aici a fost
intre 20 si 27 martie, am incercat sa ne dedicam mai
mult evanghelizarii. Am avut adunari deschise miercuri
si joi seara, cu filmul “Isus” din Ev dupa Luca urmat
mesaje evanghelistice. Prin harul Domnului asistenta a
fost peste asteptari, astfel incat a trebuit sa mai
imprumutam banci si scaune ca sa avem loc pentru toti.
Vineri dimineata am avut un program special pentru
copii (insotit de micul dejun pentru ei), dupa care a
inceput adunarea pentru toti, care a durat pana la 2
dupa-amiaza. Am vazut cum Duhul Domului misca inimi,
cum multi nu si-au putut opri lacrimile in fata
suferintelor si mortii Lui pentru noi si in locul
nostru. Ne rugam sa nu fi fost doar o emotie de
moment, ci o dorinta vie de schimbare, de intoarcere
la Dumnezeu.
ANEXELE
Si in satele anexe au fost procesiuni si “altar
monte” (altar pentru Paste) la ordinul expres al
conducatorului biserici oficiale, pentru a se reafirma
“credinta sfanta” (despre care nu se pretinde insa ca
ar fi de 2.000 de ani, ca la noi…). A fost o masura
de “contrareforma” in fata inaintarii “sectelor” in
Peru, in special in sierra. Nu o singura data,
vizitand anexele, am putut vedea oameni prabusiti sub
crucea de lemn pe care o purtau, dar nu din cauza
greutatii ei, ci din cauza alcoolului. Asa intelege
biserica majoritara sa faca “evanghelizarea” in
sierra, trimitandu-si “misionari” tineri care sa
lipeasca pe usa fiecarei case cate un afis care zicea
ceva de genul “Suntem crestini catolici” si “Interzisa
orice convesatie cu evanghelicii, va rugam nu
insistati”. In Pampacolca si-au deschis si un emitator
radio, in care principala ocupatie sunt atacurile la
adresa noastra.
Cam acestea sunt conditiile campului nostru de
lucru, excluzand satele foarte izolate de la
altitudini dse peste 4.500m, unde saracia e prea mare
ca vreun religios sa fie interesat. Noi insa suntem
interesati, ne rugam si speram sa putem duce
Evanghelia si acolo. Deocamdata prelungirea ploilor
pana la sfarsitul lui martie ne-a impiedicat sa
ajungem in Tuhualque, Rio Blanco si Pampacheacra.
Speram insa ca luna aceasta, cu ajutorul Domnului, sa
le vizitam evaluand posibilitatea de a continua
lucrarea si acolo.
In Yato, locul celebrului “Señor de la Peña” si al
“sfantului sau locas”, am reusit totusi sa conversam
cu majoritatea familiilor. In ciuda opozitiei
satanice, exista o oarecare deschidere pentru
Evanghelie, asa ca putem continua sa vizitam cel putin
trei familii, care au primit bine Cuvantul si ne-au
ascultat cu atentie.
In Escaura am reusit sa vizitam practic toate
familiile si avem, de asemenea, cateva usi deschise
pentru Evanghelie. Ne ajuta mult si faptul ca aici
locuieste un frate, intors la Domnu in urma cu 2 ani
si care da o buna marturie, prin cuvinte si prin
fapte. Mai mult, fr Maximo este reprezentantul satului
in consiliul primariei din Pampacolca, ales de
ceilalti pentru ca este un om cinstit, care nu minte
si nu inseala.
Quiscata este de asemenea unul dintre locurile in
care am putut conversa cu aproape toate familiile.
Este un satuc in care sunt deja in jur de 10 persoane
care asista la adunare, din pacate nu toti cu
regularitate. Unele sunt persoane noi, cu care avem de
lucrat in ucenicizare, desi se gasesc foarte rar in
casele lor. Fiindca bucatile lor de pamant cultivabil
sunt situate la distanta, adesea inopteaza acolo, de
frica sa nu li se fure putinele vite pe care le au.
Multe nopti dorm sub cerul liber infruntand frigul,
iar cand ploua isi ridica un fel de corturi din folie
de plastic. Viata acestor oameni e mult mai dura decat
pare, caci desi muncesc atat de greu si sufera atat de
mult, aceasta nu-i scoate din saracie si mizerie.
Muncesc o viata intreaga doar pentru a supravietui si
pentru a-si putea hrani copiii. Multi dintre copii
incep sa munceasca alaturi de parinti de la 5 ani si
nu mai ajung la scoala, astfel incat analfabetismul se
mentine la cote ridicate in ciuda eforturilor
guvernului si al fundatiilor internationale. E
adevarat ca o “gaura neagra” in cheltuielile lor o
constituie bautura, care nu le lipseste nici o zi. Ce
cruda robie! Multi dintre cei care s-au intors la
Dumnezeu au experimentat nu doar iertarea Sa, ci si
izbavirea de alcoolism. Aceasta i-a facut sa avanseze
putin si economic, astfel incat copiii lor sa poata
invata carte si sa nu le lipseasca hrana. In fine,
situatia sociala e foarte complexa, dar multa saracie
provine din robia pacatului. Evanghelia si numai ea
poate schimba starea de lucruri atat la nivel
individula, cat si social. Credem cu tarie ca Vestea
Buna este “puterea lui Dumnezeu pentru salvare”, asa
ca vom continua s-o proclamam in ciuda oricarei
opozitii, dinlauntrul sau din afara noastra. Rugati-va
pentru aceasta, ca sa ne putem gasi mereu izvorul
inviorarii noastre in Domnul, chiar si atunci cand
trecem prin profunde desurajari. E nevoie intr-adevar
de o putere supranaturala, nu fireasca, pentru a
rezista aici si pentru a continua lucrarea care ne-a
fost incredintata…
Multumim Domnului pentru sustinerea pe care o primi
prin dvs, toti acei carora “le pasa” si va indemnam sa
continuati la fel, perseverand pana la sfarsit. Domnul
sa va dea mult har si intelepciune in tot ceea ce
faceti pentru slava Sa!
In El, Aurel & Lumi
PS: “Sunt doar un oarecare, ce vorbeste lumii despre Cineva care poate salva pe oricine”

Articole similare:

1. Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit – Aurel si Luminita – Peru
2. Un timp al binecuvantarii – Aurel si Luminita – Peru
3. Primele incurajari – Aurel si Luminita – Peru
4. Rugati-va neincetat – Aurel si Luminita – Peru
5. Evanghelia inainteaza si in Anzi – Aurel si Luminita – Peru