Destoinic aparator al credintei

Paget Wilkes s-a nascut in ianuarie 1871, in Whitton, Anglia, fiind al doilea dintre cei patru copii ai familiei. La cincisprezece ani, Paget este descris ca avand o fire navalnica, dar simpatica.

Convertirea lui s-a petrecut intr-un mod cat se poate de simplu. In 1892, impreuna cu un grup de prieteni, a ascultat o predica tinuta de F.B. Meyer despre lucrarea Duhului Sfant in inima unui pacatos. La invitatia predicatorului, tanarul i-a surprins pe ceilalti prin raspunsul sau pozitiv.

Familia sa a remarcat transformarea. Invidia, ca si inclinatia spre suparare si cearta disparusera. Mai tarziu, studiind la Oxford, Wilkes n-a pierdut niciodata ocazia de a lua pozitie pentru Dumnezeu.

Tanarul proclama mesajul Evangheliei, adesea fiind batjocorit. Opozitia nu a luat doar forma dispretului public. Cativa colegi de scoala i-au devastat camera, arzand toate hartiile si spargand ceea ce se putea sparge si avertizandu-l sa nu mai predice. Tanarul insa nu a incetat in a-si implini misiunea.

In 1897, Paget s-a casatorit cu Gertrude Barthrope. Anul casatoriei lui a marcat si absolvirea universitatii Oxford. Wilkes era convins ca va deveni misionar peste ocean, dar intrebarea arzatoare era „Unde?”.

Dorinta inimii sale era de a pleca in Japonia, la misionarul Barclay F. Buxton. Exact in timpul in care Paget cauta sa afle voia Domnului, domnul Buxton a inteles faptul ca, daca dorea ca lucrarea din Japonia sa dea roade de calitate, era necesar sa aiba ca partener un om cu aceleasi convingeri spirituale ca ale sale. Si l-a gasit in persoana lui Paget Wilkes.

La o luna dupa casatorie, Wilkes si sotia sa s-au imbarcat pentru Japonia. Dumnezeu lucra cu putere acolo. Unii crestini japonezi renuntasera la pozitii sociale inalte si slujbe bine platite pentru a putea raspandi Evanghelia si, nici un sacrificiu nu li se parea prea mare pentru a-L vedea pe Dumnezeu in actiune iar sufletele atinse si salvate. Uneori petreceau nopti intregi in rugaciune.

Noul misionar a fost stimulat si de viata de rugaciune a domnului Buxton, de importanta acordata de el sfinteniei si de studiile sale biblice pentru studenti. Wilkes a cunoscut o cercetare adanca a inimii sale in cursul zilelor si saptamanilor care au urmat.

Punctul culminant a venit in septembrie 1901, cand intr-o adunare, un pastor japonez a vorbit cu multa putere despre victoria pe care Dumnezeu ne-o pune la dispozitie prin credinta in sangele lui Isus.

Paget Wilkes a capatat convingerea adanca a nevoii sale de a scapa de comoditatea spirituala, de ingaduinta fata de greselile personale, de lauda de sine, si si-a dat seama ca va trebui sa faca o declaratie publica a nevoii sale de a fi curatit prin harul divin si umplut cu Duhul Sfant. Infrangandu-si mandria si rusinea, misionarul european, care petrecuse deja patru ani in Japonia, si-a recunoscut starea si a fost „transformat”.

Din acel moment, el a devenit un sustinator inflacarat al salvarii depline. A trait-o, a vorbit, a scris si a predicat despre ea. Intorcandu-se in Anglia in 1908, el s-a simtit extrem de impovarat in legatura cu viitorul lucrarii in Japonia.

Printr-o serie de intamplari supranaturale si rugaciuni aprinse, s-a nascut Echipa de Evanghelizare din Japonia, avandu-l ca presedinte pe Barclay Buxton.

Intors in Japonia, Wilkes, ajutat de dl. Mitani, a editat timp de cativa ani un ziar publicat in scopul raspandirii mesajului mantuirii depline.

Una dintre lectiile pe care acest misionar le-a invatat in decursul unei vieti petrecute cu Dumnezeu, a fost aceea ca este esential sa imbini declararea adevarului fara nici un compromis cu dragostea plina de compasiune pentru toti oamenii.

Criticand cu tarie o intalnire a liderilor sintoisti, budisti si crestini pentru a dezbate situatia creata de guvernul japonez in incercarea de a revitaliza religia traditionala, Wilkes spunea: „Ne-am indepartat, vai, atat de mult de crestinismul apostolic. Imaginati-va , primarul si pe toti dregatorii din Efes organizand o conferinta religioasa si invitandu-l pe Alexandru evreul, pe Dimitrie argintarul si pe Sfantul Pavel ca sa aiba o conversatie prieteneasca in legatura cu cea mai buna metoda de a trezi sentimentul religios si de a stimula moralitatea printre locuitorii orasului!

Azi, suntem considerati retrograzi daca nu ne aratam gata de a zambi la auzul acelor solemne cuvinte rostite de Pavel: „Ce jertfesc neamurile, jertfesc dracilor.” Oh, faca Dumnezeu ca suflarea Lui cereasca sa spulbere aceste compromisuri vrednice de dispret!”

Paget a demisionat din functia de director al misiunii in 1925. Dar cei ce i-au urmarit cursul vietii in urmatorii zece ani nu s-au indoit ca planul lui Dumnezeu se implinea.

In China, Canada, Statele Unite, Africa de Sud, Elvetia si Marea Britanie, Paget Wilkes avea sa proclame mesajul atat de drag sufletului lui: salvarea deplina prin credinta.

El a lasat posteritatii o bogata mostenire scrisa. Seria „Dinamicilor” contine unele dintre cele mai bune lucrari ale sale: Dinamica rascumpararii, Dinamica lucrarii, Dinamica credintei si Dinamica vietii. Bucuriile misiunii in Japonia este iarasi o carte ce merita citita.

Titlul reflecta spiritul stralucitor al celui care a considerat ca pe cel mai inalt privilegiu sa trudeasca si sa sufere pentru Stapanul sau in aceasta tara plina de nevoi.

Wilkes a trecut in vesnicie, pentru a fi cu Domnul sau, pe 5 octombrie 1934.

Sursa: „Ei L-au cunoscut pe Dumnezeul lor”, de E. & L. Harvey
Preluat din InfoMisionar, traducere si adaptare Mihaela Adam.

Momentan nu am indentificat articole similare.