Misionar printre canibalii din Noua Guinee

James Chalmers s-a nascut pe 4 august 1841, intr-un sat de pes-cari pe lacul Fyne, langa Inverary, Scotia. Astfel, James a ajuns sa iubeasca de mic marea, petrecandu-si copilaria alaturi de pescari, printre barci, plutind pe busteni sau plute. Datorita firii sale aventuroase, a fost aproape de a se ineca de trei ori.

In noiembrie 1859 s-au tinut cateva intalniri de evanghelizare in Inverary si Chalmers. In varsta de 18 ani, si fiind li-derul unui grup de tineri rebeli, a hotarat sa deranjeze intalnirile. In prima noapte, desi ploua foarte tare, el a gasit o adu-nare mare de oameni si a fost impresionat de entuziasmul si bucuria lor. Mesajul a-celei seri era din Apocalipsa 22v17: ”Si Duhul si Mireasa zic: „Vino!” si cine aude sa zica: „Vino!” si celui ce ii este sete, sa vina; cine vrea, sa ia apa vietii fara pla-ta!” Aceste cuvinte au patruns adanc in inima lui James. Cateva zile mai tarziu, el a fost vizitat de pastorul Bisericii Prezbi-teriene, care i-a explicat sensul acelor cu-vinte si astfel tanarul a venit la Fantana Vietii.

La scurt timp dupa convertirea sa, Chalmers a devenit invatator de scoala duminicala si a inceput sa predice Evan-ghelia atat in oras cat si in tara. Dorinta sa arzatoare era insa de a deveni misionar printre salbaticii Noii Guinee, asa ca a lu-crat cu cei mai rai oameni din Glasgow, a studiat doi ani la Cheshunt College, si a luat cursuri speciale timp de un an la Highgate, incluzand cunostinte de medi-cina elementara.

In octombrie 1865 s-a casatorit cu Jane Hercus si in ianuarie 1866 au plecat cu vasul John Williams spre Rarotonga, Samoa. Calatoria lor a durat 16 luni si n-a fost lipsita de pericole; loviti de furtuna aproape de Savage Islands, cei sapte-zeci de oameni de la bord au ajuns cu bi-ne la tarm, dar toate posesiunile lor erau pierdute. Intr-un mod miraculos, Chalmers a ajuns la destinatie, cu o nava condusa de un pirat renumit, Bully Hayes, care, in-trand in contact cu personalitatea misi-onarului s-a transformat intr-un gentleman.

Cand Chalmers a ajuns in Raroton-ga, aproape toti locuitorii se declarau crestini, desi multi nu erau nici pe departe. Sub numele dat de nativi, Tamate, el a in-ceput sa lucreze printre ei, traducand Bi-blia, predicand si vizitandu-i acasa si mai ales, instruind pe cei doritori in munca misionara. Dar totusi n-a fost multumit pen-tru ca voia sa mearga intr-un loc unde Cristos era necunoscut. Inima sa era le-gata de Noua Guinee si, dupa zece ani petrecuti in Rarotonga, Chalmers si sotia sa au ajuns pe pamanturile canibalilor, in septembrie 1877.

Papua-Noua Guinee este cea mai mare insula a lumii, avand munti compa-rabili cu Alpii, numeroase mlastini si un cli-mat cald si umed, favorabil bolilor. Con-ducerea operatiunilor misionare a fost in-greunata de diversitatea limbilor si dia-lectelor vorbite, ceea ce l-a facut pe Chal-mers sa spuna: „Turnul Babel trebuie sa fi fost pe undeva langa Noua Guinee.” Ca-nibalismul era infloritor peste tot. Oamenii erau hoti si mincinosi si de frica dusma-nilor isi construiau casele in locuri ciudate: unele sate erau construite pe mlastini, un-de strazile erau facute din busteni, altele pe apa, alte case erau construite in co-paci inalti. In fiecare sat era un templu numit dubu. Curtile templului erau deco-rate cu sute de cranii de barbati, femei, copii, crocodili si porci mistreti si in inte-riorul templului erau idoli cu o infatisare hidoasa. Printre acesti oameni, razboiul si crima erau considerate cele mai inalte arte. Nu aveau deprinderi pentru nici o al-ta meserie in afara de construirea armelor si vanatoarea de capete.

In mijlocul acestor oameni a ales sa mearga misionarul si s-a stabilit in Stacey Island (Suau), in mijlocul canibalilor. A-cestia veneau „in turme” sa-i viziteze – din curiozitate si ca sa fure orice le cadea in mana. Unii ii invitau in colibele lor la ma-sa. Intr-o zi, d-na Chalmers, care tocmai isi revenea de pe urma unei boli, a fost vizi-tata de un nativ care i-a adus o mancare: „Uite, ceva special pentru tine; te va face sanatoasa.” Precauta, ea a intrebat ce continea mancarea si astfel a aflat ca era … carne de om gatita.

In primavara lui 1878, Chalmers a navigat de-a lungul coastei, de la est la vest, vizitand 105 sate, fiind neinarmat. A avut diverse experiente: unele comice, altele bizare, altele periculoase. Era sur-prins de obiceiurile nativilor si de primiti-vismul lor. De multe ori a fost pus fata in fata cu moartea, dar a scapat intr-un mod miraculos.

Inainte de a-si incepe prima ma-re calatorie in 1878, Chalmers a rugat-o pe sotia sa sa il insoteasca. Ea a insistat insa sa ramana la baza misionara, cre-zand ca lucrarea ar avea de suferit daca si ea ar pleca si ca cei trei invatatori Raro-tonga ar putea fi ucisi. Curajul ei a fost eroic dar clima, anxietatea si pericolul permanent i-au slabit constitutia si a fost rapusa de febra, in februarie 1879.

Chalmers s-a mutat in Port Moresby, pentru ca era situat undeva mai in centru. Isi petrecea timpul incercand sa se impri-eteneasca cu salbaticii si lasand inva-tatori nativi in toate satele de pe coasta. Ca ajutoare, misionarul ii avea pe niste bastinasi din Marea Sudului, pe care ii condusese la Cristos. Multi dintre ei au murit, fie din cauza febrei, fie ca martiri, dar numarul lor era completat mereu de alti voluntari, veniti din Samoa sau alte insule.

In vara anului 1886, Chalmers s-a intors in Anglia pentru primul sau conce-diu dupa 20 de ani de misiune. Peste tot unde era chemat sa vorbeasca, el po-vestea despre minunile facute de Dum-nezeu printre salbatici. In aceasta peri-oada a scris o carte, “Pionier in Noua Gui-nee” si s-a logodit cu Sarah E. Harrison.

In toamna anului 1887, s-a intors in Noua Guinee unde a aflat ca unul dintre cei mai buni evanghelisti ai sai fusese ucis. In 1888, Chalmers s-a recasatorit si s-a stabilit la Motumotu. Desi casa in care tra-iau misuna de sobolani, gandaci, pa-ianjeni, soparle si alte vietati si traiau intr-o vecinatate fioroasa, d-na Chalmers nu s-a plans niciodata si a fost un adevarat aju-tor pentru sotul ei, infruntand pericole de moarte alaturi de el adesea . Ea a inceput o scoala pentru copiii tribului, in care a-cestia invatau sa scrie si sa citeasca in cinci limbi diferite.

In 1890, sanatatea ei era precara asa ca cei doi soti au plecat spre Raro-tonga. Acolo, Chalmers a ridicat multi vo-luntari pentru lucrarea din Noua Guinee. Pentru ca la intoarcerea in Motumotu, starea d-nei Chalmers era foarte grava, ea a decis sa se intoarca in Anglia, in 1892. Chalmers a intreprins apoi o ex-plorare a raului Fly, dorind sa stabileasca mai multe statii de misiune de-a lungul a-cestuia pe viitor.

Misionarul a trait ca sa vada pri-mele roade ale secerisului. A botezat sute de nativi si a vazut alte sute primind in-vatatura din Cuvant in biserici construite de ei. In august 1897, d-na Chalmers s-a reintors in Noua Guinee si a reintrat cu bucurie in lucrare, desi pentru putin timp, murind in octombrie 1900.

Chinuit de viziunea unei multimi in-finite de papuasi care nu stiau nimic des-pre Cristos, Chalmers si-a reinceput cala-toria, mergand pe raul Fly, in aprilie 1901. Regiunea Blackwood era cunoscuta pen-tru ferocitatea locuitorilor. In timp ce se pregateau sa ancoreze pe insula Goari-bari, au fost intampinati de o hoarda de salbatici inarmati. Misionarul a decis sa mearga totusi pe tarm si un coleg de-al sau, venit de curand din Anglia, rev. Oliver Tomkins, l-a insotit. Au plecat im-preuna spre sat si cei ramasi pe vas nu i-au mai vazut niciodata. Cateva zile mai tar-ziu, lumea crestina a fost zguduita de ves-tea ca James Chalmers si colegul sau au fost ucisi si mancati de canibalii de pe Fly River.

Asa cum spunea un poet, Chalmers inca traieste. Faclia pe care el a aprins-o straluceste inca in Noua Guinee si va straluci pana ce intunericul de pe acele meleaguri va pieri si toate imparatiile pamantului vor fi cucerite pentru Cristos.

Sursa: Worldwide Missions, de Eugene Myers Harrison
Preluat din InfoMisionar, traducere si adaptare Mihaela Adam.

Momentan nu am indentificat articole similare.