O lumina in intunecatul Congo

George Grenfell s-a nascut pe 21 august 1849, in Sancreed, Cornwall, Anglia. Copilaria si-a petre-cut-o insa in Birmingham, unde, la varsta de 15 ani s-a convertit.

Astfel, candela vietii sale a fost aprinsa, prin Cel care este „Lumina lumii”, si foarte curand el a inceput sa se gan-deasca la posibilitatea de a fi un purtator al Luminii pe continentul negru, Africa.

Curand dupa ce a fost botezat, George a parasit scoala si a devenit un ucenic intr-o uzina de masinarii, unde a capatat cunostinte ce s-au dovedit mai apoi de o valoare inestimabila in viata sa de misionar. Tot aici, el si-a pierdut vede-rea de la un ochi, printr-un accident de munca.

Impreuna cu alti tineri zelosi din bi-serica sa, Grenfell a editat o revista, Mission Work (Lucrarea de misiune), ca-re avea ca scop „demonstrarea faptului ca Evanghelia este, din totdeauna, pute-rea lui Dumnezeu de salvare”. Pe langa aceasta revista, George era implicat in multe alte activitati ale bisericii sale.

De un astfel de entuziasm consa-crat avea nevoie Cristos in Africa. Con-vins de faptul ca este chemat sa fie mi-sionar, George a renuntat la afaceri la varsta de 24 de ani si dupa un an pe-trecut la Colegiul Baptist din Bristol, a ple-cat spre Africa.

A ajuns in regiunea Cameroons in ianuarie 1875 si anul urmator s-a casa-torit cu Mary Ha[w]kes. Ea a murit in mai putin de un an si astfel Grenfell a trecut prin primul mare necaz din viata sa.

Pana la acea vreme, Congo, al doi-lea fluviu al lumii ca latime, era foarte pu-tin cunoscut, iar continentul african – foar-te putin explorat.

In august 1877, Henry M. Stanley si caravana sa au ajuns la izvorul fluviu-lui, dupa o calatorie istovitoare, in care, timp de 999 de zile strabatusera Africa. Dar cu cateva luni inainte ca senza-tionala calatorie a lui Stanley sa ajunga la capat, doi oameni planuiau, in mod independent, sa realizeze un lant de sta-tii misionare mult inauntru si chiar de-a lungul Africii.

Unul dintre ei era George Grenfell, pe atunci inca in Cameroons; celalalt era Robert Arthington, un om din Anglia care si-a dedicat intreaga avere pentru evan-ghelizarea lumii.

In 1878, la scurt timp dupa ce Stan-ley si-a facut publice descoperirile, Gren-fell a pornit de-a lungul Congo-ului. Dupa multe eforturi, nenumarate pericole, tre-cand prin mlastini si ierburi mai inalte decat statura unui om, el a trecut de cata-ractele fluviului. Acum, 24 de milioane de oameni puteau fi contactati. Ceea ce ii lipsea insa lui Grenfell era un vapor. Si solutia a venit din partea lui Robert Ar-thington, care a donat banii necesari construirii vasului.

Grenfell, care se recasatorise in 1879, si-a lasat sotia pe Congo si s-a in-tors in Anglia, unde a supravegheat cons-tructia vaporului Peace (Pace). Dupa ce a ajuns inapoi in Africa, inginerul mi-sionar, care trebuia sa se ocupe de asam-blarea si buna functionare a vasului, s-a imbolnavit si a murit.

Astfel, Grenfell a trebuit sa continue singur munca aceasta si, cu multa ingeni-ozitate si rugaciune, Peace a fost pus in miscare. Grenfell isi incepea remarca-bila explorare misionara si lucrarea de intemeiere a statiilor de misiune ca centre ale Luminii.

De-a lungul calatoriei sale in inima Africii, inima lui Grenfell se impovara la vederea depravarii, idolatriei si barbaris-mului in care traiau oamenii. El a gasit sase tipuri de practici atroce comise frec-vent de africani, ca fiind parti definitorii ale sistemului lor religios sau o expresie a depravarii din care religia lor nu putea sa-i ridice.

Primul astfel de obicei era ritualul de inmormantare. Nici o persoana libe-ra, din orice stare sociala, nu putea fi inmormantata fara sacrificiul altor vieti (cel putin una). Aceasta se datora credin-tei lor care spunea ca cel mort nu trebuie sa mearga in lumea spiritelor singur. So-tia sau un servitor (in cazul unui rege, mai multi) trebuiau sa insoteasca spiritul celui mort in cealalta lume, asa ca erau ingro-pati de vii. Grenfell a vazut astfel de atro-citati de-a lungul calatoriei sale.

A doua practica era vrajitoria si cru-zimea dictata de aceasta. Relativ vor-bind, daca ritualurile de inmormantare ucideau mii, chinurile vrajitoriei ucideau zeci de mii. Astfel, populatia unui trib a scazut dramatic de la zece mii in 1845, la doua mii in 1885. In viziunea nativilor, nimeni nu murea de o moarte naturala. Boala si moartea, spuneau ei, erau pro-vocate de puterile „ochiului rau”, a vra-jitoriei.

Asadar, dupa ce un satean murea, din cauza unei boli sau a unui accident, un vraci era chemat sa ghiceasca cine fusese de vina. Bineinteles ca era invinuit un om nevinovat si acestuia i se dadea sa bea otrava. Daca era destul de norocos ca s-o vomite, era considerat nevinovat, dar daca murea, ceea ce se intampla de cele mai multe ori, se „dovedea” ca fuse-se vinovat. In munca sa de traducere a Bibliei, Grenfell a descoperit ca in limba lor nu exista nici un cuvant pentru „ier-tare”. Ce viata aveau acesti oameni!

Un alt obicei era vanatoarea de sclavi, care se facea pentru a inlocui nu-marul de sclavi omorati prin vrajitorie, batai, boli sau ritualurile de inmorman-tare. Acesti bieti oameni puteau fi vanduti si comerciantilor arabi sau portughezi, care aveau nevoie de sclavi pentru plan-tatiile lor. Africanii vindeau si ucideau africani!

A patra practica infioratoare era canibalismul. Nativii „preparau” sclavi pentru marile sarbatori si se impodobeau cu coliere facute din dinti umani. Cand fiul unui sef de trib a fost intrebat daca a mancat carne de om, el a raspuns: ”O, da! Si mi-as dori sa pot manca toti oa-menii de pe pamant!” !!!

Ultimele doua obiceiuri erau senzu-alitatea si orgiile de nedescris din timpul ospetelor si metodele sadice de pedep-sire.

Timp de 25 de ani, Grenfell a ca-latorit pe Congo, stabilind centre de mi-siune si purtand lumina Evangheliei in lo-cuinta intunericului.

Dorinta lui era sa fie „o lumina vie, arzatoare”. Insa a intampinat multe obs-tacole in viata sa de misiune. Inima ii san-gera cand vedea raidurile si crimele co-mise de vanatorii de sclavi, care lasau sa-te intregi arzand in urma lor. El insusi a infruntat nenumarate pericole.

Apoi, Grenfell a fost dezamagit de administratia belgiana, care, in loc sa o-preasca haosul si salbaticia nativilor, ii exploatau in folosul lor. Mai mult, bel-gienii i-au stat in cale atunci cand dorea sa intemeieze noi statii misionare. Pe lan-ga aceste necazuri, mai era si pericolul mortii. Cei mai multi colegi misionari ai lui George au murit dupa numai cateva luni de slujba. El insusi si-a ingropat prima sotie si patru copii in pamantul african, care nu si-a dezmintit numele de „scurta-tura spre cer”.

Ultimii sai ani de viata au fost impo-varati de boala, dar luminati de bucuria secerisului. In calatoriile sale de-a lungul raului, el a vazut schimbarea din vietile oamenilor.

Grenfell povesteste cum a ancorat in dreptul unui sat, in care, cu ani in urma, fusese aproape sa-si piarda viata din cauza furiei salbaticilor. Acum, spre va-porul lor se indreptau cateva canoe, si din acestea s-au inaltat versurile unui imn crestin: „Incoronati-l pe El, Domn al tu-turor”. Ce primire glorioasa!

Dupa atatia ani de misiune, in care fondase o tipografie, tratase bolnavi, tra-dusese si realizase harti de o mare valoare (a fost premiat de Societatea Regala de Geografie pentru explorarile sale), lumina vietii sale s-a stins pe 1 iulie 1906.

Cand Isus l-a numit pe Ioan Botezatorul „lumina, care este aprinsa si lumineaza”, El se referea la o lumanare, care trebuie sa plateasca un pret mare pentru a straluci – pretul propriei existente! Tot asa, aprinderea luminii Evangheliei l-a costat totul pe George Grenfell. Cine altcineva este dispus sa plateasca azi pretul?

Sursa: Worldwide Missions de George R. Collins
Preluat din InfoMisionar, traducere si adaptare Mihaela Adam.

Articole similare:

1. Craciunul la romani – Pastor George Dragoman